Late-payment penalty claim upheld after liquidator withdrawal of appeal rendered judgment final
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the defendant contractor, thereby upholding the lower courts' judgments that ordered the defendant to pay contractual late-payment penalties and litigation costs to the plaintiff construction company. The dispute arose from a 1998 construction contract where the plaintiff sought enforcement of a penalty clause for delays, which the defendant challenged on the grounds that the clause was added after the contract's signature and that there was a discrepancy between the communicated judgment and the court record; however, during proceedings, the defendant entered reorganization and liquidation procedures, and its liquidator subsequently withdrew the substantive arguments, acknowledging that the plaintiff had registered the resulting civil judgment debt in the creditor's mass. The Supreme Court ruled that, pursuant to Article 312(1) of the Code of Civil Procedure, the appeal must be rejected because the appellant explicitly stated it no longer maintained the challenge, rendering the prior appellate decision confirming the first-instance ruling final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din legea nr. 64/1995, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Late-payment penalty claim upheld after liquidator withdrawal of appeal rendered judgment final: The dispute arose from a 1998 construction contract where the plaintiff sought enforcement of a penalty clause for delays, which the defendant challenged on the grounds that the clause was added after the contract's signature and that there was a discrepancy between the communicated judgment and the court record; however, during proceedings, the defendant entered reorganization and liquidation procedures, and its liquidator subsequently withdrew the substantive arguments, acknowledging that the plaintiff had registered the resulting civil judgment debt in the creditor's mass. The Supreme Court ruled that, pursuant to Article 312(1) of the Code of Civil Procedure, the appeal must be rejected because the appellant explicitly stated it no longer maintained the challenge, rendering the prior appellate decision confirming the first-instance ruling final and irrevocable.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as the appellant withdrew its support due to the creditor's registration in the insolvency proceedings.
Full text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 20 din 6 ianuarie 2000 a Tribunalului Prahova, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC H. SA București, sucursala O.S. și pârâta SC T. SA cu sediul în Ploiești, a fost obligată la plata sumei de 121.209.608 la penalități contractuale de întârziere și la 7.805.000 lei cheltuieli de judecată și s-a respins capătul de cerere privind dobânzile bancare ca nefondate, s-a constatat achitată suma de 19.556.872 lei contravaloare lucrări construcții.
Sentința a fost confirmată prin decizia nr. 287 din 22 martie 2000 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial în urma respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de pârâta SC T. SA.
S-a reținut în considerentele deciziei că părțile au primit fiecare câte nu exemplar al contractului de antepriză din 29 iulie 1998, iar pârâta nu a formulat obiecții referitoare la clauza adăugată la art. 17 privind penalitățile de întârziere, așa încât aceasta îi este opozabilă.
Pârâta SC T. SA cu sediul în Ploiești a declarat recurs împotriva acestei decizii și a susținut că este nelegală și netemeinică.
A arătat recurenta că există o neconcordanță între dispozitivul deciziei atacate ce i s-a comunicat, privind respingerea apelului său ca nefondat și soluția înscrisă în condica de ședință în ziua pronunțării de anulare a apelului ca netimbrat.
S-a susținut că nu îi este opozabilă clauza penală stipulată în contractul de antepriză din 29 iulie 1998, întrucât aceasta a fost adăugată de intimată ulterior semnării contractului.
La primul termen de judecată, 22 martie 2001, instanța a dispus suspendarea judecării recursului în temeiul art. 35 din legea nr. 64/1995, întrucât împotriva debitoarei SC T. SA s-a deschis procedura de reorganizare, conform încheierii data în C.C. la 4 august 2000.
Cauza a fost repusă pe rol și la termenul de azi recurenta prin lichidator SC M.S.R.S.I.S. SA, cu sediul în București, desemnat potrivit încheierii din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Prahova, a precizat că nu mai susține recursul întrucât intimata creditoare SC H. SA, sucursala O.S. Râmnicu Vâlcea, s-a înscris la masa credală cu creanța ce rezultă din sentința civilă nr. 20 din 6 ianuarie 2000 a Tribunalului Prahova conform tabelului depus în instanță.
În raport de susținerea recurentei confirmată de actul depus, reprezentând creanțele garantate asupra bunurilor acesteia, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA Ploiești, prin lichidator SC M.S.R.S.I.S. SA București, împotriva deciziei nr. 287 din 22 martie 2000 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și comercial.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2005.