Security services payment dispute: Annulment motion rejected, prior ruling on unpaid fees and penalties stands
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s motion to annul its prior decision of 30 June 2004 (which remains in force), thereby upholding the lower courts’ rulings that the respondent company must pay the appellant for unpaid security services and contractual late-payment penalties. The underlying dispute arose from two connected commercial actions over service contracts from 1995 and 1998, concerning the amount owed, the quality of services, and the interpretation of a penalty clause (0.4% per day on the full sum owed versus 0.4% of that sum). The appellant sought annulment under Article 318 of the Civil Procedure Code, arguing the court had made a material error by misinterpreting the legal documents and by limiting the penalties in disregard of case law. The Court rejected the motion, holding that the alleged errors concerned substantive issues of evidence evaluation and legal interpretation, not the procedural or factual mistakes (involuntary errors) required by Article 318; therefore, the motion effectively sought a prohibited re-examination of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 318 C. proc. civ; Security services payment dispute: Annulment motion rejected, prior ruling on unpaid fees and penalties stands: Invocând art. 318 C. proc. civ., reclamanta SC A.P.P.S. SRL Severin a formulat contestație în anulare prin care a solicitat anularea deciziei nr. 2380 din 30 iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, cerând rejudecarea recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Mehedinți, secția comercială, prin sentința civilă nr. 592/ C din 29 august 2000, a admis în parte acțiunea reclamantei A.P.P.S. SRL Severin și în parte acțiunea conexă a SC E. SA București.
S-a constatat că voința reală a părților la încheierea contractului nr. 661 încheiat la 6 iunie 1995, între A.P.P.S. Severin și sucursala Rovinari a SC E. SA București a fost ca la art. 8 să se prevadă o penalitate de 0,4% pe zi întârziere la întreaga sumă datorată și nu de 0,4 din aceasta.
A fost obligată pârâta SC E. SA București la plata sumei de 123.069.486 lei prestații neachitate către sucursala Holânga, plus 168.623.527 lei penalități la această sumă; la 488.894.527 lei prestații neachitate de care a beneficiat sucursala Rovinari a aceleiași societăți (preluată de sucursala Holânga), plus 1.013.112.029 lei penalități de întârziere la această sumă.
A fost obligată pârâta SC E. SA București și la 43.631.995 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Hotărârea reprezintă soluția pronunțată de instanță în urma judecării a 2 acțiuni conexate.
Prin prima acțiune, astfel cum a fost precizată reclamanta SC A.P.P.S. SRL Severin a cerut obligarea pârâtei la plata a 611.963.998 lei contravaloare prestații efectuate și la 3.368.036.002 lei penalități.
Prin a doua acțiune, SC E. SA București a chemat în judecată pe SC A.P.P.S. SRL Severin, solicitând în principal anularea clauzei penale, iar în subsidiar interpretarea ei în sensul că voința reală a părților constă în stabilirea unei penalități de 0,4% pe zi de întârziere.
Instanța de fond pentru a pronunța această hotărâre a reținut că SC A.P.P.S. SA Severin a prestat servicii de pază pentru sucursalele Halănga și Rovinari de SC E. SA București pe baza contractelor din 22 decembrie 1998 și 6 iunie 1995, că între părți au existat neînțelegeri cu privire la cuantumul și calitatea serviciilor prestate și cu privire la interpretarea clauzei penale din contract.
Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 1036 din 29 noiembrie 2001, a respins ca nefondat apelul SC E. SA, sucursala Severin, cu sediul în Halănga, jud. Mehedinți și a admis apelul SC A.P.P.S. SRL Severin declarate împotriva sentinței pe care a schimbat-o în parte și a obligat SC E. SA București la plata sumei de 611.963.998 lei contravaloare prestații și la 1.671.270.906 lei penalități de întârziere calculate până la 31 octombrie 2001.
A fost menținută în parte soluția dată cererii reconvenționale, ce a fost intitulată acțiune conexă a SC E. SA București și cu privire la cheltuielile de judecată acordate.
A fost obligată SC E. SA București la 18.073.970 lei cheltuieli de judecată în apel.
Prin decizia civilă nr. 2380 din 30 iunie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta pârâtă SC A.P.P.S. SRL Severin și de pârâta reclamantă SC E. SA București, împotriva deciziei instanței de apel.
Invocând art. 318 C. proc. civ., reclamanta SC A.P.P.S. SRL Severin a formulat contestație în anulare prin care a solicitat anularea deciziei nr. 2380 din 30 iunie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, cerând rejudecarea recursului.
În motivarea contestației în anulare a susținut că hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, că instanța de recurs a înțeles și a interpretat greșit actele juridice deduse judecății, în speță actul adițional la contract și procesul verbal încheiat de părți.
Contestatoarea a mai susținut că instanța de judecată a limitat voit penalitățile de întârziere la care urma să fie obligată pârâta, neținând cont de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în domeniu, încălcând și prevederile legale în materie, invocate de societatea sa.
În finalul contestației, contestatoarea a mai invocat și prevederile art. 117 și următoarele C. proc. civ., dar fără să-și motiveze susținerile.
Contestația în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente.
Hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație potrivit art. 318 C. proc. civ., dacă decizia dată este rezultatul unei greșeli materiale sau dacă instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Practica judiciară a stabilit care pot fi greșeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., care vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată cum ar fi cele de apreciere a probelor ori de interpretarea dispozițiilor legale, pentru a nu se crea părților posibilitatea rejudecării căii de atac, transformând contestația în anulare într-o cale ordinară de atac.
Analizând primul motiv care vizează înțelegerea și interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății, Curtea constată că în conformitate cu dispozițiile citate, că petenta a solicitat în realitate o reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor.
Instanța a examinat actele aflate la dosar, deci și actele invocate de contestatoare, a cunoscut conținutul acestora și a făcut o apreciere asupra lor în contextul tuturor probelor, astfel încât nu poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, întrucât nu se referă la neregularități evidente care privesc actele de procedură.
Contestatoarea, în realitate, pune în discuție probleme de fond legate de probele administrate și de starea de fapt la care se referă litigiul.
Pentru aceleași considerente nici cel de al doilea motiv nu poate fi admis întrucât susținerea referitoare la faptul că instanța a limitat penalitățile de întârziere, privește tot probleme de fond și de apreciere a probelor, iar deciziile invocate ca și practica judiciară, nu pot fi avute în vedere ele fiind pronunțate în cu totul alte circumstanțe.
În consecință, întrucât motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A.P.P.S. SRL Severin, împotriva deciziei nr. 2380 din 30 iunie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2005.