Inadmissibility of cassation appeal against intermediate appellate decision annulling first-instance dismissal without merits adjudication

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 7 martie 2001, reclamanta C.M.A.B.I., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primar General și E.F.J., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1376 din 11 decembrie 1996 încheiat între cei doi pârâți, a dispoziției nr. 912 din 6 februarie 1998 dată de Primarul General, a procesului-verbal nr. 7548 din 30 aprilie 1994 și a contractului de vânzare-cumpărare a întregului imobil, încheiat în baza dispoziției Primarului General și a sentinței civile nr. 15824 din 15 decembrie 1997 a Judecătoriei sector 2 București ; să oblige pârâtul Municipiul București prin Primar General să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, și să dispună evacuarea pârâtei E.F.J. din imobil, pentru lipsă de titlu.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că imobilul a fost proprietatea bunicului său, M.S.I. și a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, greșit aplicat prin nesocotirea prevederilor art. II, întrucât autorul său, arestat și condamnat politic, era exceptat de la naționalizare, nefiind exploatator de locuințe.

De asemenea, a mai susținut reclamanta că, este lovit de nulitate absolută contractul de vânzare-cumpărare prin care E.F.J. a dobândit imobilul, întrucât Hotărârea Primarului General nr. 117/1996 interzicea vânzarea imobilelor în litigiu, iar la data perfectării vânzării-cumpărării, procesul pentru revendicarea imobilului era pe rol.

Pârâta E.F.J. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile autorității de lucru judecat, inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1686 din 7 noiembrie 2001, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins ca inadmisibilă acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta C.M.A.B.I., invocând două motive de apel, primul referitor la greșita admitere a excepției autorității de lucru judecat, deoarece în speță nu sunt întrunite condițiile art. 1201 C. civ. și, al doilea motiv vizând nemotivarea hotărârii apelate față de capătul de cerere privind constarea nulității absolute.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 224 din 28 mai 2002, a admis apelul, a anulat sentința primei instanțe și a fixat termen pentru judecarea în fond a cauzei.

În motivarea deciziei, curtea de apel a reținut, în esență, că în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, deoarece prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Ploiești, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, așa încât nu a fost examinat pe fond raportul juridic dedus judecății, instanța lăsând în nelucrare capătul de cerere vizând constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1376/1996, așa încât reclamanta este îndreptățită să formuleze o nouă acțiune, fără a i se opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Ulterior, prin încheierea de ședință din 19 iunie 2002, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a suspendat, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., judecarea apelului până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a recursurilor declarate de pârâții E.F.J. și Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 224 din 22 mai 2002.

Pârâții și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au formulat un motiv de recurs comun prin care invocă că, în cauză există autoritate de lucru judecat, iar pârâta E.F.J. a susținut și un al doilea motiv de recurs, ce vizează lipsa calității procesuale active a reclamantei.

În cauză a depus cerere de intervenție în interesul pârâtei-recurente E.F.J., fiica acesteia M.A.D., arătând că apartamentul în litigiu a fost cumpărat de mama sa, în calitate de titulară a contractului de închiriere, dar prețul a fost achitat de cele două fiice ale pârâtei, în calitate de procuratoare de fonduri și de membrii de familie cu drepturi locative proprii, ce locuiau în imobil de peste 45 ani. Cererea de intervenție a fost pusă în discuția părților și admisă în principiu la termenul de judecată din 19 noiembrie 2004.

Recursurile sunt inadmisibile și vor fi respinse pentru următoarele considerente :

Decizia recurată este o hotărâre intermediară care este supusă dispozițiilor procedurale aplicabile la momentul pronunțării acesteia.

Or, la data de 28 mai 2002, când a fost pronunțată hotărârea atacată, era în vigoare art. 297 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000. Astfel, în conformitate cu dispozițiile alin. (1) al art. 297, în cazul în care prima instanță a respins sau anulat cererea de chemare în judecată, fără a intra în cercetarea fondului și instanța de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul și va judeca procesul, pronunțând o hotărâre definitivă.

Prin sintagma „va evoca fondul și va judeca procesul”, textul enunțat lasă să se înțeleagă că soluția de anulare a hotărârii apelate nu dezinvestește instanța de apel și că, organic, ea se încorporează hotărârii definitive pronunțate de instanța de apel.

În atare situație, decizia prin care a fost anulată hotărârea apelată și a fost reținută cauza de către instanța de apel pentru judecarea în fond a cauzei, are caracterul unei hotărâri intermediare și nu este deci susceptibilă de fi atacată separat cu recurs, ci doar o dată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel, numai această ultimă hotărâre având caracter definitiv.

Este de reținut și faptul că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 725 C. proc. civ., care prevăd că hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate.

Față de cele ce preced, recursurile se privesc ca inadmisibile urmând a fi respinse, aceeași soluție impunându-se și pentru cererea de intervenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții E.F.J. și Municipiul București prin Primar General împotriva deciziei nr. 224 din 28 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, precum și cererea de intervenție formulată de M.A.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.