Restitution of nationalized land due to invalid title arising from name error in Decree 92/1950

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 30 aprilie 2002 reclamantul V.A.I. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primar General solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea în natură a terenului situat în București, în suprafață de 210 mp.

În motivarea cererii reclamantul a arătat, că este unicul moștenitor al E.C., proprietara imobilului în litigiu trecut în proprietatea statului fără titlu, în baza Decretului nr. 92/1950, naționalizarea fiind făcută greșit pe numele de C.E. Construcția existentă la data naționalizării a fost demolată ulterior, iar terenul a rămas liber.

În drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și art. 480 C. civ.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1359 din 12 septembrie 2002 a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât să restituie reclamantului 88,50 mp teren situat în București, identificat în expertiza efectuată de expert F.M. ca fiind suprafața S1cu următoarele vecinătății: la N-domeniul public (trotuar) pe o lungime de 10,25 m; la S-domeniu public (trotuar); la E-domeniu public (trotuar) și la V–domeniu privat al Primăria Municipiului București spațiu verde pe o lungime de 20,83 m conform anexei nr. 8 la acest raport de expertiză.

Tribunalul a reținut, că titlul statului nu este valabil, întrucât Decretul nr. 92/1950 în baza căruia s-a făcut naționalizarea, încalcă dispozițiile Constituției din 1948 și că, la poziția nr. 1329 din lista anexă la decret figurează numele C.E. și nu E.C. proprietara imobilului situație în care actul de naționalizare nu produce efecte juridice. Pe baza expertizei efectuate în cauză, a stabilit că suprafața de 88,50 mp este teren liber, spațiu verde neconstruit, dispunând restituirea în natură potrivit prevederilor art. 9 și art. 10 din Legea nr. 10/2001.

Soluția tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care, prin decizia nr. 41 pronunțată la 5 februarie 2003, a respins ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiului București prin Primarul General.

Împotriva deciziei pârâtul a declarat recurs și a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, întrucât Decretul nr. 92/1950 nu contravenea dispozițiilor Constituției din 1948, ci, a fost un act normativ special care făcea parte din regimul legal existent în țară la vremea respectivă, în anexa la decret fiind strecurată o eroare materială cu privind numele proprietarului. A mai susținut, că la data naționalizării autoarea reclamantului deținea mai multe apartamente, care erau închiriate, ceea ce făcea posibilă încadrarea în art. 1 din Decretul nr. 92/1950.

Recursul este nefondat.

În mod corect s-a reținut de către instanță, pe baza probelor administrate în cauză, că imobilul compus din 210 mp teren și construcție a fost naționalizat pe numele de C.E., deși acesta era proprietatea E.C. conform actului dotal autentificat sub nr. 9508 din 10 octombrie 1907 de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat

Prin urmare acest imobil a fost preluat în proprietatea statului fără titlu valabil.

Cum expertiza topografică efectuată în cauză, a stabilit, că în prezent este liberă doar suprafața de 88,50 mp, soluția pronunțată de tribunal și menținută de curtea de apel, de restituire în natură a suprafeței respective se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001 fiind legală și temeinică.

Nici motivul invocat de recurentă referitor la existența unei erori materiale privind numele persoanei de la care s-a naționalizat imobilul, nu poate fi reținut, întrucât pe de o parte, din anexa la Decretul nr. 92/1950 rezultă doar că imobilul s-a naționalizat de la C.E., iar pe de altă parte, nu s-a probat existența vreunei erori materiale.

Față de cele menționate, motivele de recurs invocate de pârât sunt neîntemeiate și nu pot fi reținute.

În consecință recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 41 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2004.