Compensation for pipeline encumbrance: constitutional right to full damages versus statutory annuity under hydrocarbon law

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.G. a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.G.N. T. SA, sucursala de T.G.N. Mediaș, și a solicitat obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru un teren în suprafață de 520 mp situat în orașul Sinaia lot 175 nr. 28, teren pe care intenționa să ridice o construcție dar nu o poate realiza din cauza existenței magistralei de gaz metan ce traversează zona și a vanei existente pe teren.

Pârâta, prin întâmpinare, arată că, conducta și vana existentă pe terenul reclamantei sunt parte componentă a S.N.T.G.N., de importanță strategică ce aparține domeniului public și solicită respingerea acțiunii.

Judecătoria Sinaia, prin sentința civilă nr. 36 din 14 ianuarie 2004 admite în parte acțiunea reclamantei și obligă pârâta la plata de despăgubiri în sumă de 539.760.000 lei.

Instanța a reținut că reclamanta este proprietara terenului de 520 mp situat la adresa menționată pe care nu poate edifica o construcție, astfel că nu se poate bucura și dispune de lucrul său potrivit art. 480 C. civ.

Imposibilitatea folosirii terenului echivalează cu scoaterea sa din circuitul civil. Daunele aduse astfel reclamantei au fost stabilite prin expertiză, iar reclamanta este îndreptățită să fie despăgubită în temeiul stabilit de art. 44 din Constituția României [alin. (5) și (6)].

Apelul declarat de pârâtă a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 899 din 26 martie 2004.

Instanța a reținut că din certificatul de urbanism eliberat de Primăria oraș Sinaia rezultă că terenul este situat în intravilanul orașului având destinația de „zonă locuințe și funcțiuni complementare”. În plus reclamanta a solicitat un schimb de teren refuzat de Primăria Sinaia pe motiv că pe terenul respectiv nu se poate construi și ca atare nu este de interes pentru Consiliul Local Sinaia, în condițiile în care sunt amplasate mai multe magistrale de transport gaze naturale.

În aceste condiții, pârâta datorează despăgubiri reclamantei, care nu își poate construi o locuință fiind astfel prejudiciată, despăgubiri ce se stabilesc în caz de divergență prin justiție [art. 44 alin. (5) și (6) din Constituția României].

Împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat prezentul recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că instanțele nu au ținut cont de prevederile art. 7 alin. (4) din Legea nr. 134/1995, legea petrolului, unde se prevede că exercitarea dreptului de servitute legală se face contra plății unei rente anuale către proprietarii terenurilor; instanțele au acordat despăgubiri la valoarea de circulație a terenului; nu sunt aplicabile prevederile art. 44 alin. (5) și (6) din Constituția României, deoarece nu au fost aduse daune, în ultimii ani neavând loc intervenții la conductă; mai mult alin. (7) al aceluiași text, limitează dreptul de proprietate la respectarea sarcinilor care potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului, astfel conducta a fost instalată pe terenul reclamantei în anul 1968, cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare la acea dată.

Recursul se privește ca nefondat pentru considerentele ce urmează.

Conducta construită de pârâtă în anul 1968 este de interes național și are o importanță strategică. Numai că în anul 1968 reclamanta nu era recunoscută proprietar al terenului. Aceasta a dobândit dreptul de proprietate conform deciziei nr. 2882/1995 a Tribunalului Prahova, fiind pusă astfel în fața faptului împlinit în ce privește construcția conductei, ca obiectiv strategic. Astfel că instanța nu a primit cererea reclamantei ca pârâta să dezafecteze conducta, oprindu-se la varianta despăgubirilor.

În speță este aplicabilă nu numai legislația specifică în domeniul „petrolului și gazelor” ci și legislația generală și în primul rând Constituția României în al cărei literă și spirit trebuise interpretate legile ce reglementează diversele domenii specifice.

Conform art. 44 alin. (5) din Constituție, pentru lucrări de interes general autoritatea publică (în speță pârâta) este obligată să despăgubească proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor precum și pentru alte daune. O astfel de „altă daună” poate fi aceea de a nu putea să-și construiască o locuință pe terenul proprietatea sa, pe care l-a redobândit după efectuarea lucrării de interes general, fără deci să fi fost în măsură să pună măcar problema unor juste despăgubiri.

Potrivit art. 480 C. civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.

Unul din drepturile proprietarilor de teren este și acela de a-și construi o locuință pe acesta, în limitele determinate de lege. Terenul proprietatea reclamantei (redobândit în condițiile arătate) se află în intravilanul orașului Sinaia având destinație de zonă de locuințe, obținând și certificat de urbanism.

În aceste condiții instanțele au apreciat corect că reclamantei i se cuvin despăgubirile la valoarea de înlocuire a terenului.

De altfel nici legislația specială în domeniul petrolului și gazelor, invocată de pârâtă, nu exclude o asemenea modalitate.

Astfel, Legea petrolului nr. 238/2004, care abrogă Legea nr. 134/1995, la art. 10 alin. (2) se referă la criteriul valorii de circulație a terenurilor imobiliare afectate, pentru determinarea despăgubirilor. Legea gazelor nr. 351/2004 (care abrogă O.G. nr. 60/2000 și Legea nr. 463/2001) folosește și la criteriul valorii de circulație a bunurilor imobile afectate [art. 91 lit. c)].

În consecință instanțele au pronunțat hotărârile legale, astfel că motivul de casare invocat (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) este nefondat.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.G.N. T. SA, sucursala T.G.N. Mediaș, împotriva deciziei civile nr. 866 din 26 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.