Restitution in kind denied; compensation-only award upheld for former landowners.

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 1297/2002 la Tribunalul Dolj, reclamanții V.I.F., P.V.M. și P.T.F. au chemat în judecată pe pârâtele A.A.S. Mârșani, A.A.P. Mârșani și Primăria comunei Mârșani, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să dispună restituirea în natură a imobilului ocupat de pârâte, reprezentat de suprafața de teren de cc. 1 ha, cu casa de locuit compusă din 5 camere cu pivniță, acoperită cu tablă și anexele gospodărești, ce au aparținut autorului reclamanților, N.P.

În motivarea cererii se arată că imobilul a fost preluat abuziv de statul comunist, iar construcțiile au fost demolate, în locul acestora fiind edificate alte construcții ce au aparținut fostului C.A.P. din comună, așa încât, pentru casa și anexele gospodărești demolate, reclamanții au solicitat despăgubiri bănești, invocând , în drept prevederile Legii nr. 10/2001.

În cauză au fost administrate probe, respectiv, înscrisuri, expertiză tehnică de specialitate și proba testimonială.

Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 377 din 5 septembrie 2003 a admis în parte acțiunea și a dispus acordarea către reclamanți a măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești, în valoare estimativă de 732.288.000 lei pentru imobilul compus din teren și construcții, situat în comuna Mârșani, județul Dolj.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite, în sensul art. 4 din Legea nr. 10/2001, dar solicitarea acestora privind restituirea în natură a terenului și atribuirea în compensare a clădirilor de pe acesta este neîntemeiată, întrucât imobilul nu este susceptibil de restituire în natură în raport de dispozițiile art. 18 pct. b din Legea nr. 10/2001 și față de situația juridică a construcțiilor, proprietatea celor două societăți agricole pârâte.

Mai reține prima instanță că, reclamanții și-au exprimat opțiunea, în subsidiar, pentru despăgubiri bănești ca măsură reparatorie în echivalent, iar aceștia sunt îndreptățiți la acordarea acestor despăgubiri potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din lege.

Împotriva acestei hotărârii au declarat apel reclamanții, susținând că nu este ocupată întreaga suprafață de teren de 1,23 ha cu construcții, diferența neconstruită urmând a fi restituită în natură, iar pentru această suprafață este nelegală acordarea de despăgubiri.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 383 din 28 noiembrie 2003 a admis apelul, a schimbat sentința atacată și a admis cererea de retrocedare în natură a suprafeței de 1,23 ha, liberă de construcții.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în motivarea sa că, imobilul se află în posesia societăților agricole pârâte fără titlu, întrucât acestea au primit prin protocolul încheiat în baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991 cu fostul C.A.P. Mârșani, numai construcțiile, nu și terenul, și față de prevederile art. 7-10 din Legea nr. 10/2001 și ale art. 1 lit. a) din Normele de aplicare a legii, ce instituie principiul prevalenței restituirii în natură, se impune restituirea în natură a terenului și, față de valoarea de expertiză a construcțiilor demolate, există posibilitatea acordării unora din construcțiile existente pentru cele demolate.

Împotriva acestei decizii a exercitat calea de atac a recursului pârâta A.A.S. Mârșani, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs se arată că, la pronunțarea hotărârii atacate, instanța de apel nu a ținut cont de probatoriul administrat în cauză din care rezultă că suprafața de teren de 1,23 ha este ocupată de construcții ce au aparținut fostului C.A.P. Mârșani și că au fost încălcate prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 10/2001, pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, iar potrivit art. 18 lit. b) din același act normativ, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent, dacă imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a legii.

În speța de față sunt pe deplin aplicabile dispozițiile legale menționate, întrucât din întregul material probator administrat în cauză reiese că vechile construcții ce au aparținut antecesorului reclamanților și care au fost preluate în mod abuziv de statul comunist, odată cu terenul în suprafață de 1,23 ha, au fost demolate, în locul acestora edificându-se alte imobile ce au aparținut fostului C.A.P. și care în prezent se află în proprietatea celor două asociații agricole pârâte.

Astfel, în raportul de expertiză tehnică imobiliară se reține că „pe terenul în litigiu nu se găsește nici una din construcțiile revendicate de reclamanți, ele fiind demolate în regimul trecut, iar în locul lor ridicându-se alte construcții care au destinații de: magazie cereale, grajd de cai, remize camioane, atelier și garaj, patul și magazie și o construcție în care se află sediul celor două societăți (birouri) și în care a fost sediul C.A.P. în perioada în care acesta a funcționat „(filele 60-61 din dosarul nr. 1297/2002 al Tribunalului Dolj). Chiar și în procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării expertizei și semnat de către reclamanți prin mandatar, se menționează că „pe teren se găsesc alte construcții, ce au aparținut fostului C.A.P.„ (fila 66).

Și martorii audiați în cauză confirmă că „această construcție a fost demolată, iar în prezent există construcția C.A.P.” (fila 111 din dosarul Tribunalului Dolj, martorul G.I.) și că „în urma demolării apreciez că au rezultat cca. 70.000 de cărămizi” (fila 115 din dosarul Tribunalului Dolj, martorul B.C.).

De asemenea, la filele 67-71 din același dosar se află protocoalele și procesele-verbale de predare-primire încheiate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, între fostul CA.P., aflat în lichidare, și cele două asociații agricole, din care reiese inventarul clădirilor și bunurilor preluate, iar la fila 140, se regăsește adresa nr. 714 din 25 martie 2003 a Primăriei comunei Mârșani, prin care se adeverește că sediul GAC „Drumul Belșugului” a fost construit în anul 1962.

Chiar și reclamanții menționează în notificarea nr. 514 din 10 iulie 2001, adresată pârâtelor în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001 că „terenul este ocupat de diferite construcții ale fostului C.A.P., precum și de sediul acestuia” și că solicită „restituirea unui alt teren într-o zonă similară și altui imobil sau acordarea despăgubirilor bănești” și că „evaluăm terenul și imobilul la suma de 700 milioane lei”.

Și în acțiunea introductivă, reclamanții arată că se impune restituirea echivalentului cuvenit, ce se va stabili pentru terenul ce este ocupat de construcții.

Față de cele ce preced, rezultă că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, prin analiza și coroborarea probelor administrate în cauză și a dispus acordarea către reclamanți a măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești, față de dispozițiile art. 10 alin. (1), art. 18 lit. b) și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aplicabile în cauză.

Prin urmare, recursul se privește ca fondat și urmează a fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta A.A.S. Mârșani împotriva deciziei civile nr. 383 din 28 noiembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, pe care o casează și respinge apelul declarat de reclamanții V.I.F., P.V.M. și P.T.F. împotriva sentinței civile nr. 377 din 5 septembrie 2003 a Tribunalului Dolj, secția civilă, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iulie 2005.