Jurisdictional conflict in labor disputes: application of Labor Code Article 284 over Law 168/1999 Article 72 regarding domicile-based venue
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, assigning the case to the Gorj County Court for adjudication, thereby rejecting the Bucharest Court's declination based on workplace situs. The dispute involved a collective dismissal case where the claimant sought unpaid severance differences and the nullity of collective bargaining agreement clauses, sparking a jurisdictional battle between the court of the claimant's domicile (Gorj) and the court of the employer's headquarters (Bucharest). The decisive legal basis was the intertemporal application of the Labor Code, which entered into force prior to the filing of the action; the court held that Article 284 of the Labor Code, which vests territorial jurisdiction in the court of the claimant's domicile for rights conflicts, abrogated Article 72 of Law 168/1999, which previously required jurisdiction at the unit's location, making the Gorj County Court the competent forum.
Legislator headnote
AI generatedart. 68 lit. b) din Legea nr. 168/1999, art. 72 din Legea nr. 168/1999; Jurisdictional conflict in labor disputes: application of Labor Code Article 284 over Law 168/1999 Article 72 regarding domicile-based venue: Instanța a motivat soluția pe dispozițiile art. 284 C. muncii intrat în vigoare la 1 martie 2003 conform cărora judecarea conflictelor de muncă sub aspect teritorial intră în competența de soluționare a instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, ori după caz sediul și întrucât reclamanta își avea domiciliul în municipiul Tg.Jiu, Tribunalul Gorj fusese corect sesizat.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
V.N. a chemat în judecată SN T.R. SA, sucursala F.Ț. Tg.Jiu, pentru a fi obligată să-i achite diferența dintre suma acordată și drepturile bănești care i se cuveneau urmare disponibilizării colective în condițiile art. 21 alin. (2) din contractul colectiv de muncă, sumă ce trebuia a fi stabilită prin expertiză și reactualizată în raport cu indicele de inflație din data de 27 iunie 2002; de asemenea a solicitat constatarea nulității clauzelor prevăzute în actul adițional la contractul colectiv de muncă și protocolul din 29 martie 2002 referitoare la art. 21 alin. (2) privind plățile compensatorii.
Tribunalul Gorj, secția litigii și conflicte de muncă, prin sentința civilă nr. 2291 din 4 decembrie 2003 a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimata SN T.R. SA, sucursala F.Ț. Tg.Jiu, și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petenta V.N. în favoarea Tribunalului Municipiului București motivat de faptul că potrivit art. 68 lit. b) din Legea nr. 168/1999 este considerat conflict de drepturi acela în legătură cu constatarea nulității contractelor colective de muncă sau a unor clauze ale acestora iar potrivit art. 72 din lege atari cereri se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
La rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 869 din 27 februarie 2004 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj și constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționare.
Instanța a motivat soluția pe dispozițiile art. 284 C. muncii intrat în vigoare la 1 martie 2003 conform cărora judecarea conflictelor de muncă sub aspect teritorial intră în competența de soluționare a instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul, ori după caz sediul și întrucât reclamanta își avea domiciliul în municipiul Tg.Jiu, Tribunalul Gorj fusese corect sesizat.
În ceea ce privește conflictul negativ de competență urmează a reține că instanța competentă a soluționa conflictul de muncă ivit între părți, este conform art. 284 C. muncii Tribunalul Gorj.
Astfel, așa cum deja s-a relevat, Codul muncii a intrat în vigoare la 1 martie 2003, anterior promovării de către reclamantă a acțiunii în justiție, iar art. 284 din cod care reglementează competența materială și teritorială statuează că în situația unor conflicte de drepturi instanța competentă teritorial este cea în circumscripția căreia își are domiciliul, respectiv sediul, reclamantul.
Cum în speță reclamanta V.N. domiciliază în Tg.Jiu și în raport de textul legal invocat, competența de judecată a litigiului revenea Tribunalului Gorj.
Este adevărat că dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 prevăd o altă competență teritorială, însă de la intrarea în vigoare a prevederilor Codului muncii, acest text este abrogat, așa cum de altfel o statuează art. 298 alin. (2) din cod atunci când menționează că se abrogă orice alte dispoziții contrare, ceea ce însemnează că și textul art. 72 din Legea nr. 168/1999 care este potrivnic art. 284 din cod.
Față de cele ce preced, urmează a stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Gorj, secția litigii și conflicte de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a litigiului de muncă promovat de V.N., în contradictoriu cu SC T.R. SA București, în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte și litigii de muncă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2004.