Criminal complaint against non-initiation of prosecution: expiration of one-year transitional deadline under Law 281/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 499 din 26 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 3620/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca tardivă, plângerea formulată de petentul M.R. împotriva rezoluției nr. 219/P/2003 din 20 noiembrie 2003, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

S-a reținut că prin plângerea înregistrată la data de 10 noiembrie 2003, petentul M.R. a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, începerea urmăririi penale împotriva judecătorilor A.C. și P.L., sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen., precum și împotriva numiților B.D. și A.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) C. pen.

Prin rezoluția nr. 219/P/2003 din 20 noiembrie 2003, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus neînceperea urmăririi penale.

Împotriva acestei rezoluții, petentul menționat a formulat plângere la Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași.

Plângerea a fost respinsă prin rezoluția nr. 113/II/2/2004 din 11 februarie 2004.

Petentul a formulat o nouă plângere, adresată Parchetului Național Anticorupție care, la rându-i, a trimis-o, spre soluționare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu adresa nr. 2645/04/401/2005, a trimis plângerea, instanței de judecată spre competentă soluționare, în conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.

Instanța a apreciat că, formulând plângerea numai la data de 20 ianuarie 2005, petentul și-a exercitat acest drept cu depășirea termenului prevăzut de art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003.

Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul a declarat recurs, precizând că motivele de recurs vor fi formulate printr-un memoriu separat.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport cu dispozițiile art. 1 C. proc. pen., cu referire la art. 1 C. pen., procesul penal poate fi privit ca un mijloc de apărare, concomitent, a societății și a membrilor ce o compun, ca titulari de drepturi și obligații legal stabilite.

Activitatea de judecată, finalizată prin pronunțarea unei hotărâri definitive, este strict reglementată prin Codul de procedură penală, lege procesuală cu un pregnant caracter formalist, indispensabil asigurării judecării corecte și garantării egale a drepturilor procesuale.

Ilustrând acest formalism, între altele, vizând concomitent dinamizarea procesului penal și sancționarea conduitei procesuale neconforme, prin art. 185 C. proc. pen., legiuitorul a stabilit următoarele: „când pentru exercitarea unui drept procesual, legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen”.

Așadar, potrivit formalismului legii procesual-penale, având caracter de garanție egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală și ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale, prin stabilirea unor termene peremptorii, vizând durata rezonabilă de soluționare definitivă a cauzei penale, conform dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin textul menționat a fost impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.

Prin art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 a fost stabilit un termen de un an pentru formularea plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată, cu referire la rezoluțiile date anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Astfel, potrivit textului menționat: „în cazul rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanțelor ori, după caz, al rezoluțiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 2781C. proc. pen., este un an și curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale”.

Or, este riguros exact, conform actelor dosarului, că petentul a formulat plângerea prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., numai la data de 20 ianuarie 2005. Termenul de un an prevăzut de textul menționat este depășit, întrucât acesta nu curge de la 1 ianuarie 2004, ci de la data intrării în vigoare a legii, respectiv de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. XI din Legea nr. 281/2003, prin care s-a stabilit că „prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Prin urmare, calea de atac fiind exercitată cu depășirea termenului prevăzut de legea procesual-penală, în mod judicios prima instanță a respins plângerea, ca tardivă, așa încât sentința atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.R. împotriva sentinței nr. 499 din 26 septembrie 2005 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul-petent menționat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.R. împotriva sentinței nr. 499 din 26 septembrie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 3620/2005.

Obligă recurentul menționat să plătească statului, suma de 200 lei (2.000.000 ROL) cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.