Second appeal dismissed as inadmissible due to exhaustion of single appeal remedy in damages claim.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed as inadmissible a further appeal (recurs) filed by the claimant against a prior decision of the same 9-judge panel that had already rejected an earlier appeal as inadmissible. The underlying dispute was a damages action (22 billion lei, both material and moral) brought against the Government, the Justice and Foreign Ministries, the Public Ministry, and an individual, based on administrative law statutes (Law no. 29/1990 and Law no. 554/2004); jurisdiction had previously been declined in favor of the Bucharest Court of Appeal. The decisive legal basis was the principle of the uniqueness of the appeal under Articles 299 and 377(2) of the Civil Procedure Code—once a recours is exercised, the right to that remedy is exhausted and no further appeal may be filed against an irrevocable decision—and the panel also held the appeal was not among the cases cognizable by the 9-judge panel under Article 24(1) of Law no. 304/2004. Thus, the prior decision remains in force, with the case to proceed at the Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 299 C. proc. civ, art. 377 C. proc. civ, art. 377 alin. (2) C. proc. civ, art. 129 din Constituția, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004; Second appeal dismissed as inadmissible due to exhaustion of single appeal remedy in damages claim: Or, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 aprilie 2005, reclamantul Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a chemat în judecată Guvernul României, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Externe și pe O.E., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să oblige pârâții la plata sumei de 22 miliarde lei cu titlu de daune materiale, precum și la plata daunelor morale.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 29/1990, respectiv Legii nr. 554/2004.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4182 din 1 iulie 2005, a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, competența soluționării în fond a acțiunii în daune promovată de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de nelegalitate determinate prin art. 304 C. proc. civ. și fără a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea.
Recursul a fost respins prin decizia nr. 297 din 7 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 212/2005, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, reținându-se că acesta privește o hotărâre irevocabilă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună a declarat un nou recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat împotriva unei decizii pronunțate de același complet.
Or, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunțate în apel și hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel.
Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite, ca atare, prin art. 377 C. proc. civ.
Pe de altă parte, din dispozițiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din același cod, rezultă că sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, recurentul a declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care un alt recurs declarat de aceeași parte a fost respins, ca inadmisibil.
În concluzie, cum recursul nu privește o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că decizia criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale.
Este de reținut că modul de determinare a căilor de atac prin legea procesual-civilă, corespunzător principiului statuat prin art. 129 din Constituția României, același pentru persoane aflate în situații identice, asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, respectiv a celor privind liberul acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
De altfel, hotărârea atacată nu face parte nici din categoria hotărârilor supuse reformării la acest complet, în condițiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, potrivit căruia „Completul de 9 judecători soluționează recursurile și cererile în cauzele judecate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție”.
Drept urmare, recursul urmează a fi privit ca fiind inadmisibil și potrivit legii speciale, excepția pusă în discuție constatându-se a fi întemeiată.
În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Partidul Solidarității Democratice pentru Șanse Egale și o Societate mai Bună împotriva deciziei nr. 297 din 7 noiembrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, în dosarul nr. 212/2005.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.