Inadmissibility of separate appeal against rejection of judge recusal due to lack of statutory exception
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as a Panel of Nine Judges, dismissed as inadmissible the appeal filed by a petitioner against a lower decision, thereby upholding the procedural ruling that barred separate appellate review and ordering the petitioner to pay 140 lei in judicial expenses to the state. The dispute involved a procedural challenge where the petitioner sought to appeal a separate decision issued by the Criminal Section of the Court of Appeal regarding the rejection of a motion for the recusal of all judges of that court. The decisive legal basis for the dismissal was Article 3851(2) of the Code of Criminal Procedure, which stipulates that interlocutory orders may only be challenged together with the final judgment unless the law expressly provides otherwise; following the abrogation of the specific provision allowing separate appeals for recusal decisions (Article 52(7) CPC) by Emergency Ordinance No. 55/2004, no such exception existed, and recognizing an appeal in this instance would violate the principle of legality, with access to justice instead being preserved through the general rules for challenging orders in the course of trial.
Legislator headnote
AI generatedart. 52 alin. (5) C. proc. pen, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen, art. 52 C. proc. pen, art. 129 din Constituția, art. 3851 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen; Inadmissibility of separate appeal against rejection of judge recusal due to lack of statutory exception: Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentința sau decizia recurată, după caz, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 440 din 2 septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5252/2005, al secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea petentului S.B., privind recuzarea tuturor judecătorilor Curții de Apel Constanța, a fost respinsă, ca nefondată, reținându-se neîntrunirea cerințelor art. 52 alin. (5) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, petentul, prin avocat, a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din economia dispozițiilor Părții Speciale, Titlul II, Cap. III, Secțiunile I și II C. proc. pen., rezultă condiționarea admisibilității căilor de atac, de exercitarea acestora potrivit legii procesual-penale care, între altele, a determinat hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar.
În cauză, Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat de petent împotriva unei încheieri prin care secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra cererii de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Constanța.
Or, potrivit art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu sentința sau decizia recurată, după caz, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, acestea pot fi atacate separat cu recurs.
Așadar, pentru ca o încheiere să poată fi atacată, separat, cu recurs, prin derogare de la regula generală statuată prin textul menționat, această excepție trebuie să fie prevăzută expres de lege.
În cauză, urmare a abrogării alin. (7) al art. 52 C. proc. pen., prin O.U.G. nr. 55/2004, cu privire la încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, pronunțată ulterior datei de 1 iulie 2004, legea procesuală nu mai prevede excepția atacării acesteia, separat, cu recurs.
Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual-penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Este de reținut că legea procesual-penală, corespunzător principiului înscris în art. 129 din Constituția României, revizuită și exigențelor privind liberul acces la justiție, generate de art. 21 din legea fundamentală, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție, a reglementat regula generală privind examinarea legalității și temeiniciei încheierilor date în cursul judecății, în condițiile nr. 361 sau, după caz, art. 3851 C. proc. pen.
Ca atare, accesul la justiție este asigurat și în acest caz, corespunzător regulii generale menționate, stabilită de legea procesual-penală.
În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.B.
Totodată, în temeiul art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul menționat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul S.B. împotriva încheierii nr. 440 din 2 septembrie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 5252/2005.
Obligă recurentul menționat să plătească statului, suma de 140 lei (1.400.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei(400.000 lei vechi), reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru asistarea acestuia din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2005.