Lawfulness and necessity of maintaining preventive detention following final conviction for serious offenses

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 10 august 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2041/2005, s-a dispus, în baza art. 3002 C. proc. pen., raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., menținerea stării de arest a inculpaților M.M. și S.N.

S-a constatat că cererea formulată de inculpatul S.N. de recuzare a completului de judecată nu se încadrează în dispozițiile art. 51 și urm. C. proc. pen., fiind formulată după închiderea dezbaterilor.

Împotriva acestei încheieri de ședință au declarat, în termen legal, recurs inculpații M.M. și S.N., fără a arăta în scris motivele.

Examinând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților, ca nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza lucrărilor dosarului rezultă că, prin sentința penală nr. 573 din 18 aprilie 2005, Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor în ceea ce-i privește pe inculpații I.A.E., S.N., M.M., C.L., M.M., L.N., D.A., C.M.L., I.F., M.M.F., M.A.J., în sensul înlăturării dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea 143/2000, art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat, printre alții, pe inculpatul M.M., la 6 ani închisoare.

Conform art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 100/2002 a Tribunalului București pe care o cumulează cu pedeapsa din prezenta cauză, inculpatul M.M. fiind condamnat la pedeapsa finală de 8 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 74 – art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat printre alții pe inculpatul S.N. la 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executare.

Conform art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la 6 iunie 2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a acestui inculpat.

Sentința a fost apelată și de inculpații M.M. și S.N. fiind menținută arestarea preventivă a acestora.

În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b C. proc. pen.

Totodată art. 160b C. proc. pen., modificat prin același act normativ arătat, stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală pentru infracțiunea săvârșită de inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, precum și art. 148 lit. f) din același cod, chiar dacă sentința pronunțată în cauză nu este definitivă, inculpații fiind condamnați pedepse finale de 8 ani închisoare și respectiv 7 ani închisoare pentru o infracțiune de o gravitate ridicată.

De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților M.M. și S.N. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale C.A.D.O.L.F., respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 10 august 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M. și S.N. împotriva încheierii din 10 august 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2041/2005.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M. și S.N. împotriva încheierii din 10 august 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 2041/2005.

Obligă recurenții inculpați să plătească suma de câte 80 lei (800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 august 2005.