Benefit claim under Ordinance No. 105/1999; untimeliness of administrative litigation filed beyond statutory 30-day deadline
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower court’s decision that barred the plaintiff’s action as time-barred. The dispute concerned an individual’s attempt to annul a decision by a local pension authority that had rejected her claim for rights under Government Ordinance No. 105/1999, arguing she held refugee status due to her parents’ expulsion under the Vienna Dictate. The appellate and supreme courts found the appeal unfounded because the plaintiff filed the lawsuit after the 30-day deadline prescribed by Article 7(4) of Law No. 189/2000 had expired, given that she had received the administrative decision in April 2002 but only registered the action in July 2002.
Legislator headnote
AI generatedBenefit claim under Ordinance No. 105/1999; untimeliness of administrative litigation filed beyond statutory 30-day deadline: In cazul în speță recurenta reclamantă a primit hotărârea atacată, pe data de 23 aprilie 2002, semnând confirmarea de primire (fila 9 pag.2 – dosar nr.3323/2002); înregistrând acțiunea la instanța de fond, abia la 30 iulie 2002 cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.4 din Legea nr.189/2000.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul de G.C. împotriva sentinței civile nr.513/CA/2002-P din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal au lipsit atât recurenta reclamantă G.C., cât și intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii Bihor.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta-reclamantă a solicitat, în scris (fila 2), soluționarea cauzei în absența sa, conform art.242 (2) din Codul de procedură civilă.
Constatând pricina în stare de judecată, Curtea a rămas în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 30 iulie 2002 reclamanta G.C. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea Hotărârii nr.993 din 9 aprilie 2003, prin care Comisia constituită în baza Ordonanței Guvernului nr.105/1999, i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, urmare a aplicării Dictatului de la Viena părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea natală și pentru că s-a născut în refugiu are același statut de refugiat ca și părinții săi.
Curtea de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.513 din 7 octombrie 2002 a admis excepția invocată de pârâtă și a respins ca tardivă acțiunea introdusă de reclamantă.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta G.C. susținând în esență că, instanța a reținut greșit excepția de tardivitate a acțiunii.
Recursul este nefondat.
In cazul în speță recurenta reclamantă a primit hotărârea atacată, pe data de 23 aprilie 2002, semnând confirmarea de primire (fila 9 pag.2 – dosar nr.3323/2002); înregistrând acțiunea la instanța de fond, abia la 30 iulie 2002 cu mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.4 din Legea nr.189/2000.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul de G.C. împotriva sentinței civile nr.513/CA/2002-P din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2003.