Legislator Case Law & Legislation
DE FR IT EN
Analyze in Legislator
Decizia nr. 4369/2005 AI generated

Criminal appeal inadmissible as violation of single-instance appellate limit for final appellate decisions

Case Number Decizia nr. 4369/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible
Court Costs Borne by appellant
Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the victim’s appeal as inadmissible, upholding the Court of Appeal’s decision which had previously dismissed the appeal as inadmissible, thereby leaving the first-instance conviction of one defendant for threats and insults and the acquittal of three others for the same offenses in force. The dispute concerned a criminal case where the victim, dissatisfied with the first-instance conviction of one defendant and the acquittal of others, attempted to file a second appeal after the appellate court had already ruled on the initial appeal, effectively trying to bypass the limit on appeals. The decisive legal basis was the principle of the singularity of the appeal right and the statutory restriction that decisions rendered on appeal are final and not subject to further review, meaning the second appeal was not admissible under the Code of Criminal Procedure as it exceeded the legally permitted number of jurisdictions.

Legislator headnote

AI generated

art. 193 C. pen, art. 205 C. pen, art. 34 C. pen, art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 128 din Constituția, art. 21 din Constituția; Criminal appeal inadmissible as violation of single-instance appellate limit for final appellate decisions: The dispute concerned a criminal case where the victim, dissatisfied with the first-instance conviction of one defendant and the acquittal of others, attempted to file a second appeal after the appellate court had already ruled on the initial appeal, effectively trying to bypass the limit on appeals. The decisive legal basis was the principle of the singularity of the appeal right and the statutory restriction that decisions rendered on appeal are final and not subject to further review, meaning the second appeal was not admissible under the Code of Criminal Procedure as it exceeded the legally permitted number of jurisdictions.

Keywords

AI generated
other criminal offenses victim rights statutory limits appealability of remand decision e-justice miscarriage of justice

Cited Legislation

AI generated
art. 193 C. pen
a fost condamnat, la pedeapsa de 5.000.000 lei amendă, pentru comiterea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen.
art. 205 C. pen
și la pedeapsa de 5.000.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen.
art. 34 C. pen
33 și art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele, pedeapsa de executat fiind de 5.000.000 lei amendă.
art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen
a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților B.E., C.C.
art. 128 din Constituția
Însă, potrivit art. 128 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
art. 21 din Constituția
Reglementarea menționată are aptitudinea funcțională de a răspunde exigențelor accesului la justiție prevăzută de art. 21 din Constituția României și art.
art. 3851 C. proc. pen
Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii după caz, nedefinitive.
Art. 417 C. proc. pen
Art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Capitolul III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi de atac, ele fiind definitive și executorii.
AI generated
Decizia nr. 123/2006
Inadmissibility of a second appeal against a final criminal cassation decision under the single-instance rule
Decizia nr. 87/2006
Second criminal appeal against a final homicide conviction declared inadmissible for violating the principle of uniqueness of appeal.
Decizia nr. 66/2006
Second appeal against final criminal judgment declared inadmissible for violating singularity of appeals and jurisdictional limits.
Decizia nr. 80/2019
Inadmissibility of successive appeals against definitive criminal decisions violating the unicity of appeal paths
Decizia nr. 3991/2012
Second criminal appeal declared inadmissible for violating the principle of uniqueness of appeals against non-final judicial decisions

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

Ground for declaring the appeal inadmissible due to the non-appealable nature of the appellate decision under the statutory framework.

art. 192 C. proc. pen.

Basis for obliging the appellant to pay judicial costs to the state.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 25 ianuarie 2005 a Judecătoriei Pătârlagele, inculpatul B.P. a fost condamnat, la pedeapsa de 5.000.000 lei amendă, pentru comiterea infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 C. pen. și la pedeapsa de 5.000.000 lei amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de insultă prevăzută de art. 205 C. pen.

Potrivit art. 33 și art. 34 C. pen., au fost contopite pedepsele, pedeapsa de executat fiind de 5.000.000 lei amendă.

Prin aceeași sentință penală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaților B.E., C.C. și R.A., pentru infracțiunile de insultă și amenințare prevăzute de art. 205 C. pen. și art. 193 C. pen.

Împotriva sentinței au declarat recurs partea vătămată M.I. și inculpații B.P. și B.I.

Tribunalul Buzău, prin decizia penală nr. 143 din 4 martie 2005, a respins, ca fiind nefondate, recursurile declarate considerând că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Împotriva deciziei a declarat recurs partea vătămată M.I., arătând că aceasta este nelegală, solicitând condamnarea tuturor inculpaților chemați în judecată.

Prin decizia penală nr. 419 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 2604/2005, a fost respins recursul, declarat ca fiind inadmisibil, considerând că hotărârea pronunțată pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie face parte potrivit legii dintre hotărârile împotriva cărora se poate exercita o singură cale de atac, aceea a recursului iar în speță această cale de atac a fost folosită.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată M.I. care a susținut că hotărârile pronunțate nu sunt legale și temeinice, solicitând condamnarea inculpaților pe care i-a chemat în judecată.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului consideră că recursul declarat este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive privind pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.

Însă, potrivit art. 128 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesuală penală a reglementat examinării cauzei penale în două grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.

Reglementarea menționată are aptitudinea funcțională de a răspunde exigențelor accesului la justiție prevăzută de art. 21 din Constituția României și art. 13 din C.A.D.O.L.F. și art. 2 din Protocolul Adițional nr. 7 la Convenție.

Potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătorești, sentințe sau decizii după caz, nedefinitive.

Art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispozițiile înscrise în Capitolul III din Titlul II al aceluiași cod, prevede că deciziile pronunțate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi de atac, ele fiind definitive și executorii.

Așadar, sistemul nostru juridic a statuat principiul unicității acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, așa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu un nou recurs declarat împotriva deciziei nr. 419 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești prin care a fost soluționat recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 143 din 4 martie 2005 a Tribunalului Buzău, decizie neprevăzută de art. 3851 C. proc. pen., ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judecătoresc pe această cale.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv apare ca o soluție inadmisibilă.

În consecință, curtea urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea vătămată M.I. împotriva deciziei penale nr. 419 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 20 lei (200.000 lei) cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2005.