Criminal liability of a prosecutor for abusing evidence and disregarding conflicting medical reports to secure a homicide conviction

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 83 din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul N.Șt.F. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 3286/C/165 luată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 821/VIII/1/2004, privind pe procurorul S.N. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că prin plângere, N.Șt.F. a cerut stabilirea vinovăției procurorului anchetator S.N., pentru dispunerea, față de el, a măsurii arestării, pentru infracțiunea de omor calificat, victimă fiind tatăl său, întrucât procurorul a săvârșit infracțiuniunile de fals material și uz de fals, constând din aceea că într-un prim act medico-legal datat 12 ianuarie 1999, medicul legist a constatat că N.G. a murit din cauza bronho-pneumoniei, iar anterior, într-un alt raport medico-legal s-a precizat că victima a prezentat numeroase fracturi costale, astfel că între cele două acte medico-legale sunt nepotriviri.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în urma verificărilor efectuate, a reținut că petentul nu a semnalat nici un element care să poată fi avut în vedere la declanșarea urmăririi penale față de procurorul S.N., sub aspectul săvârșirii vreuneia din infracțiunile menționate de petent, respectiv, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 247 din același cod, infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 2481 C. pen. și infracțiunea de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 268 din același cod.

În fapt, procurorul S.N. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a efectuat cercetări penale în dosarul nr. 683/P/1999, inculpatul N.Șt.F. fiind anchetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) din același cod.

În sarcina inculpatului, arestat preventiv la 23 iunie 1999, s-a reținut că, la 10 ianuarie și-a lovit de mai multe ori tatăl, acesta, din cauza vârstei înaintate și pe fondul bolilor cronice, fiind în neputință de a se apăra, leziunile produse i-au determinat decesul.

Trimiterea în judecată a inculpatului s-a făcut prin Rechizitoriul nr. 683/P/1999, probatoriul administrat, printre care și raportul de necropsie, conturându-i cert vinovăția.

Inculpatul a fost condamnat în primă instanță la 20 ani închisoare, hotărârea rămânând definitivă prin respingerea căilor de atac legale exercitate de inculpat.

Nemulțumit de hotărârea prin care i s-a respins plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale față de procurorul S.N., petentul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Recurentul petent, în esență, critică hotărârea sub aspectul respingerii nelegale a plângerii împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în opinia sa procurorul S.N., în instrumentarea cauzei decesului lui N.G., neținând cont de actul de expertiză medico-legală datat 12 ianuarie 1999, a dispus, abuziv, arestarea sa, de asemenea, atunci când se efectua urmărirea penală, prin interpuși, a fost cercetat abuziv și i s-au adus vătămări corporale (fractură claviculă umăr drept), nu s-a stabilit cert situația de fapt, el fiind de fapt victima unor agresiuni petrecute în casa tatălui său, vinovați fiind vecinii N.G. și B.C., instigați de N.A., procurorul favorizându-i pe cei menționați, nu au fost cercetați ca martori unii deținuți care au declarat că au fost, de asemenea cercetați abuziv de același procuror.

Recursul declarat nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că petentul, în formularea plângerii penale, a cerut cercetarea procurorului care a anchetat cauza dosarului nr. 683/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și a constituit emiterea rechizitoriului pentru trimiterea lui în judecată.

Petentul, în fapt, a cerut începerea urmăririi penale a procurorului S.N., semnatar al rechizitoriului, pe considerentele personale că anchetatorul, în perioada 12 ianuarie 1999 – 23 iunie 1999, l-a agresat, declarațiile martorilor N.A., N.A., I.S., I.T., N.I., N.V., B.D. și C.A. au fost date sub presiune și amenințare, declarațiile date de adevărații agresori au fost sustrase de la dosar de către același procuror care astfel a „mușamalizat” incidentul din noaptea de 6 ianuarie 1999, un prim act constatator al decesului tatălui său, a reținut că acesta a murit de bronho-pneumonie, procurorul însă nu l-a avut în vedere tocmai pentru a ascunde pe adevărații vinovați și pentru a-l acuza pe el așa cum au stabilit și organele de poliție ale comunei Chiojdeanca.

Se evidențiază astfel, așa cum au reținut rezoluțiile atacate cât și sentința recurată, că petiționarul nu semnalează nici un element care să poată duce la începerea urmăririi penale față de procurorul S.N., în realitate, petentul expunând numai nemulțumiri vizând inculparea sa.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de petent nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen., petentul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul N.Șt.F. împotriva sentinței penale nr. 83 din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă pe recurent la plata sumei de 80 lei noi (800.000 lei vechi), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 20 lei noi (200.000 lei vechi), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2005.