Drug trafficking conviction upheld despite mitigating cooperation: procedural conduct insufficient to justify sentence reduction below statutory minimum for recidivist.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 428/ F din 31 martie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat inculpatul R.M.A., la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C. pen., și la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din același act normativ, și art. 37 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat, în vederea distrugerii conform art. 18 din același act normativ, cantitatea de 0,80 grame heroină rămasă după efectuarea probelor de laborator.

A constatat că bunurile personale confiscate de la inculpat cu ocazia percheziției corporale, au fost predate acestuia,

S-a reținut că, în data de 3 iunie 2004, inculpatul R.M.A. a fost surprins de organele de poliție după ce a vândut martorului A.N.V. 19 doze de heroină pentru suma de 8 milioane de lei, iar cu ocazia percheziției corporale asupra acestuia a fost găsită o doză de heroină pentru consum propriu.

În cursul urmăririi penale acesta a facilitat identificarea, prinderea și reținerea numitului D.C., care a comis același gen de infracțiuni, împrejurare în raport de care instanța a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepselor instanța de fond a avut în vedere pericolul social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea în care au fost comise și urmările produse, starea de recidivă, pe de o parte, precum și atitudinea sinceră, cooperantă a inculpatului, pe parcursul întregului proces, pe de altă parte. În raport de acestea, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de norma incriminatoare este în măsură a contribui la reeducarea inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I, penală, prin decizia penală nr. 355/ A din 12 mai 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe, apreciind că starea de fapt este corect stabilită, încadrarea juridică este cea legală, iar pedeapsa aplicată este just individualizată.

Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Examinând cauza prin prisma criticii formulate și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:

Prima instanță a aplicat judicios criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de norma incriminatoare.

În raport de aceste criterii se constată că pedeapsa este just proporționalizată.

Pentru a reindividualiza pedepsele aplicate inculpatului, în sensul coborârii acestora sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, în favoarea acestuia ar urma să fie reținute circumstanțe atenuante judiciare.

Or, nu se poate da o eficiență sporită circumstanțelor personale ale inculpatului, referire la conduita procesuală sinceră și cooperantă, în sensul reținerii acestei împrejurări ca circumstanță atenuantă judiciară, întrucât, în raport de perseverență infracțională, aceasta unică împrejurare, judicios reținută în circumstanțiere de prima instanță, nu relevă un pericol social mai redus decât cel abstract, ilustrat de minimul de pedeapsă prevăzut de norma incriminatoare.

Ca atare, în cauză nu se constată motive care să justifice reducerea pedepsei, așa încât hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., vizat de recurent.

Totodată, nici alte motive de casare, susceptibile a fi puse în discuție din oficiu, nu se constată.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.A.

Se va deduce timpul arestării preventive de la 4 iunie 2004 la 11 iulie 2005.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.A. împotriva deciziei penale nr. 355/ A din 12 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 iunie 2004 la 11 iulie 2005.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2005.