Aggravated robbery sentencing: rejection of excessive harshness challenge due to statutory maximum and complicity with a minor
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the lower courts' decision that convicted him and imposed a seven-year prison sentence for aggravated robbery, thereby confirming the original judgment and his obligation to pay judicial expenses. The defendant challenged the severity of the penalty imposed for committing an aggravated robbery in 2004, which involved the violent theft of money from a victim in a public place, a crime committed in complicity with a minor. The Court ruled that the imposed sentence, which equaled the statutory maximum limit for the offense, was not excessively harsh because the defendant engaged in an aggravating circumstance by committing the crime with a minor, showed no remorse or sincerity, and failed to compensate the victim; the decision relies on the General Part of the Penal Code regarding sentencing principles (Art. 72) and the specific aggravating provision for crimes committed with minors (Art. 75 lit. c).
Legislator headnote
AI generatedart. 75 lit. c) C. pen, art. 346 C. proc. pen, art. 998 C. civ, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen, art. 72 C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Aggravated robbery sentencing: rejection of excessive harshness challenge due to statutory maximum and complicity with a minor: The defendant challenged the severity of the penalty imposed for committing an aggravated robbery in 2004, which involved the violent theft of money from a victim in a public place, a crime committed in complicity with a minor. The Court ruled that the imposed sentence, which equaled the statutory maximum limit for the offense, was not excessively harsh because the defendant engaged in an aggravating circumstance by committing the crime with a minor, showed no remorse or sincerity, and failed to compensate the victim; the decision relies on the General Part of the Penal Code regarding sentencing principles (Art. 72) and the specific aggravating provision for crimes committed with minors (Art. 75 lit. c).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 152/2005, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul ANGHELUȘ DAN, la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 20 octombrie 2004 la zi.
Conform art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către partea civilă M.A. și în favoarea C.S.A.J. Cluj.
Inculpatul a fost obligat și la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, că în noaptea de 14 octombrie 2004, într-un local public din stația C.F.R. Cluj Napoca, împreună cu minorul R.I., inculpatul l-a deposedat prin violență pe partea vătămată M.A. de suma de 1.900.000 lei, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile îngrijiri medicale.
Cei doi l-au bătut pe partea vătămată M.A. în toaleta localului și i-au furat suma de 1.900.000 lei, până când în acea încăpere a intrat un agent de poliție însoțit de un jandarm. Inculpatul a reușit să fugă din toaletă cu banii furați.
Prin decizia penală nr. 120/A/2005, Curtea de Apel Cluj a respins apelul inculpatului ca nefondat. În acest sens, Curtea de Apel Cluj a motivat că starea de fapt a fost corect stabilită, încadrarea juridică este legală iar pedeapsa just individualizată.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul fără a-l motiva. În concluziile sale apărătorul recurentului a cerut reducerea pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei și făptuitorului, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză instanțele au aplicat inculpatului o pedeapsă de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie în formă calificată pentru care legea prevede o limită egală cu acest cuantum aplicat.
În cauză nu există nici o împrejurare favorabilă inculpatului care să facă aplicarea unor circumstanțe atenuante.
Dimpotrivă a comis fapta împreună cu un minor în condițiile agravantei de la art. 75 lit. c) C. pen. Este nesincer, nu recunoaște și nu dă nici un semn de regret pentru fapta ce a comis-o. Nu a despăgubit partea vătămată.
Așa fiind, pedeapsa nu este nicidecum prea aspră.
Prin urmare, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din 16 mai 2005 a Curții de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 20 octombrie 2004 la 8 iulie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 iulie 2005.