Assault with lethal weapon: qualification as attempted qualified homicide versus grievous bodily harm

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 566 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului Galați, inculpatul G.A.M. a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele stabilite au fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare sporită la 7 ani și 7 luni închisoare și interzicerea pe un termen de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 27 iulie 2004, la zi.

În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.

În baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă T.V. și la plata sumei de 13.517.375 lei către partea civilă C.A.S. Galați cu titlu de despăgubiri civile.

Celelalte pretenții civile formulate de partea civilă T.V. au fost respinse ca nefondate.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.800.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 4 iulie 2004, pe fondul unui conflict spontan, desfășurat în stradă, inculpatul a scos cuțitul pe care îl avea asupra sa și a lovit-o pe partea vătămată T.V. de trei ori, în zona abdominală și brațul stâng.

Din raportul de constatare medico – legală nr. 721/ E din 7 iulie 2004 întocmit de S.M.L. Galați rezultă că leziunile traumatice suferite de partea vătămată au necesitat 25 – 30 zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, fiind produse prin lovire activă cu un corp dur înțepător – tăietor.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de sesizare, acte medico – legale, declarațiile martorilor C.N., B.N., declarațiile inculpatului care, inițial, în faza de urmărire penală, a recunoscut lovirea părții vătămate cu cuțitul pentru ca ulterior să susțină că victima s-a înțepat singură în abdomen.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 142/ A din 5 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului dispunând menținerea arestării preventive a acestuia și deducerea prevenției la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei.

Instanța de control judiciar a apreciat criticile formulate de inculpat privind greșita încadrarea juridică a faptei și nereținerea dispozițiilor art. 73 lit. b), art. 74 – art. 76 C. pen., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul G.A.M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, în principal, schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.; în subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate prin aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este fondat.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând încadrarea juridică legală și temeinică faptei săvârșite de acesta.

Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată de trei ori, cu un cuțit cu lama având lungimea de 10 cm și lățimea de 2 cm. Două lovituri au vizat abdomenul și regiunea inghinală, iar plaga înțepat – tăiată abdominală a pus viața victimei în primejdie deoarece a afectat inclusiv peritoneul și tubul digestiv, a provocat o hemoragie internă masivă și desterilizarea unei cavități anatomice, salvarea acesteia datorându-se intervenției medico – chirurgicale eficiente și rapide.

În aceste împrejurări, și având în vedere și faptul că incidentul nu a fost provocat de partea vătămată, inculpatul fiind acela care a iscat neînțelegerile, Curtea constată că încadrarea juridică reținută în sarcina acestuia, de tentativă la infracțiunea de omor calificat este conformă probatoriului administrat în cauză. Inculpatul nu s-a aflat sub imperiul vreunei tulburări sau emoții datorate părții vătămate, iar prin modul concret în care a agresat-o pe aceasta a avut reprezentarea certă a consecințelor letale pe care actele sale de violență le-ar fi putut produce.

Cât privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că aceasta s-a făcut în acord cu dispozițiile art. 72 C. pen. și urmărindu-se scopul preventiv – educativ stabilit de lege.

Inculpatul a avut o atitudine de relativă sinceritate, negând, la un moment dat, lovirea victimei cu cuțitul în abdomen, fapta săvârșită de acesta este gravă și a primit riposta necesară și îndestulătoare potrivit pericolului social prezentat și necesității recuperării sociale a inculpatului.

Având în vedere natura faptei săvârșite, Curtea apreciază necesară aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 și art. 64 C. pen., în integralitatea drepturilor interzise inculpatului pe perioada detenției.

Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului G.A.M. ca nefondat.

Timpul reținerii și arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 27 iulie 2004, la 6 iulie 2005.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A.M. împotriva deciziei penale nr. 142 din 5 aprilie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 iulie 2004 la 6 iulie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2005.