Robbery conviction: denial of parental rights accessory penalty under ECHR Article 8 limits

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din 13 ianuarie 2005, Tribunalul Brașov, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpatul P.T.S., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., toate aceste infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 10 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului P.T.S. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și art. 181 C. pen., urmare a lipsei plângerilor prealabile a părților vătămate P.M.S. și S.R.C.

În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat inculpatul P.T.S., cu datele de stare civilă anterior indicate – la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului P.T.S., iar în baza art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2004 la zi.

A luat act că partea vătămată SC Y. SRL, P.M.S. și S.R.C. nu s-au constituit părți civile.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de tâlhărie, constând în aceea că, în noaptea de 14 iulie 2004, a sustras dintr-un chioșc alimentar, aparținând părții vătămate SC Y. SRL Brașov bunuri în valoare de 426.000 lei și apoi a exercitat violențe fizice asupra numiților P.M.S. și S.R.C., pentru a păstra bunurile, în realitate nu a existat nici o legătură de cauzalitate între sustragerea bunurilor și lovirea celor două persoane, cu care inculpatul avusese anterior un conflict.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante, de cercetare la fața locului, declarațiilor părților vătămate P.M. și S.R.C., ale martorilor B.E. și R.P., actele medicale, raportul de constatare medico-legal nr. 2380 din 27 iulie 2004 privind pe partea vătămată S.R.C., precum și declarațiile inculpatului.

Fiind audiat, atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, inculpatul P.T.S. a susținut că nu își amintește nimic în legătură cu sustragerea bunurilor din chioșc, datorită stării de ebrietate în care se găsea.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 118 din 20 aprilie 2005, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul P.T.S. împotriva sentinței penale nr. 20 din 13 ianuarie 2005 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o cu privire la latura penală și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul P.T.S. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) – c) și e) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

Din pedeapsa principală a scăzut durata reținerii și arestării preventive de la data de 15 iulie 2004 la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei atacate și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, în ședința publică procurorul extinzând motivarea în sensul de a interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei, față de gravitatea faptei.

Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea pronunțată, în raport de motivele invocate și de probele dosarului, Curtea constată că decizia instanței de control judiciar este legală și temeinică, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă și modul de operare. Totodată, circumstanțele personale ale inculpatului și cuantumul redus al prejudiciului, fiind aspecte care au determinat instanța să rețină în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (2) și art. 76 alin. (2) C. pen., astfel încât se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune majorarea acesteia.

Cât privește motivul invocat în ședință publică, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. d) și e) pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie potrivit art. 71 C. pen., se constată că în mod corect instanța de apel a admis apelul declarat de inculpat pe acest motiv, având în vedere faptul că infracțiunea de tâlhărie nu este de natură a-l decade pe acesta din drepturile părintești și ținând seama de Hotărârea C.E.D.O. din 28 septembrie 2004, privind cazul S.P. contra României și pentru a nu fi încălcate prevederile art. 8 din C.A.D.O.L.F. nu i-au fost interzise inculpatului drepturile părintești prevăzute de lit. d) a art. 64 C. pen.

În acest fel, ca o consecință a hotărârii C.E.D.O., în mod corect în baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) – c) și e din același cod.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 118 din 20 aprilie 2005 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul P.T.S.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2004 la 5 iulie 2005.

Onorariul în sumă de 40 lei (400.000 lei) pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iulie 2005.