Individualization of Sentences for Drug Trafficking Offenses: Sufficiency of Appellate Penalties for Prevention and Reintegration

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 135 din 3 februarie 2005, Tribunalul București, secția a II–a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) a condamnat pe inculpatul P.M. la 11 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 74 – art. 76 C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 4 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele potrivit art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului.

În temeiul prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a), a fost condamnată inculpata S.D.C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 65 și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2020 din 5 septembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 5 și a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare, alături de pedeapsa de 10 ani închisoare, inculpata având în final de executat 13 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus arestul preventiv de la 13 august 2002 la 9 septembrie 2002 și de la 9 august 2004 la zi.

În sfârșit s-a dispus în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 confiscarea drogurilor ridicate și s-a constatat că suma de 1.200.000 lei a fost restituită numitului P.G.

S-a mai dispus obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 9 august 2004, numitul P.G., consumator de droguri a formulat un denunț pentru a beneficia de aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în care arată că se aprovizionează cu droguri de la inculpatul P.M., condiție în care în aceeași dată a avut loc o livrare supravegheată.

Denunțătorul a solicitat 6 doze de heroină de la inculpatul P.M. pentru care a plătit 1.200.000 lei iar acesta a trimis-o pe inculpata S.D. să aducă dozele de la „ascunzătoare”.

După ce s-a asigurat că poliția nu se află în zonă, i-au înmânat cele 6 doze lui P.G. în prezența martorului B.B. (consumator de droguri și prieten cu acesta).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, solicitând reducerea pedepselor, considerate a fi prea severe.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile și prin aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 și art. 80 C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului P.M., la 5 ani închisoare iar inculpatei S.D., la 4 ani închisoare, urmând ca aceasta din urmă să execute 7 ani închisoare ca efect al aplicării prevederilor art. 83 C. pen.

Și împotriva acestei hotărâri, Parchetul Curții de Apel București și inculpații au declarat recurs, criticându-se hotărârea sub aspectul individualizării pedepselor.

Parchetul a solicitat majorarea acestora în raport de gravitatea faptei și pericolul social ridicat iar inculpații reducerea acestora.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate care corespund cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., constată că instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., de elementele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală în raport de care instanța de control judiciar a apreciat față de fiecare inculpat asupra aplicării circumstanțelor reale sau personale.

Astfel, constatând că pedepsele aplicate inculpaților sunt de natură a asigura prevenirea și reinserția acestora în societate, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet și de inculpați.

Va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul arestării preventive.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații P.M. și S.D.C. împotriva deciziei penale nr. 223/ A din 24 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei S.D.C. timpul arestării preventive de la 13 august 2002 la 9 septembrie 2002 și de la 9 august 2004 la zi, iar pentru inculpatul P.M. timpul arestării preventive de la 9 august 2004 la 1 iulie 2005.

Obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2005.