Bribery conviction upheld; 3-year sentence and 1.2 million lei costs affirmed on appeal.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12 din 26 ianuarie 2004, Tribunalul Olt, secția penală, a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 256 alin. (1) C. pen. și a condamnat pe inculpata S.P.C., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.

A confiscat de la inculpată o mașină de spălat sau contravaloarea ei de 7.500.000 lei, un cuptor cu microunde sau contravaloarea lui în sumă de 4.250.000 lei, un prăjitor de pâine în valoare de 800.000 lei și obiecte electrocasnice în valoare de 2.200.000 lei, dispunând menținerea sechestrului asigurator până la concurența sumei de 14.550.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpata S.P.C., director general la D.G.P.D.C. Olt, a primit de la martorul T.C. bunuri electrocasnice pentru ca SC P.P. SRL Balș să livreze, în condiții nelegale, un volum mare de mărfuri către C.P.M. din județul Olt.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 209 din 28 aprilie 2005, a admis apelul declarat de inculpată, a desființat sentința atacată și rejudecând, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., și, în consecință, a redus pedeapsa la un an închisoare, înlăturând aplicarea art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. și a aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen.

Împotriva deciziei P.N.A. – Serviciul Anticorupție Craiova a declarat recurs, admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5428 din 22 octombrie 2004.

Cauza a fost trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, fiind incidente dispozițiile art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen., privind nulitatea absolută, întrucât în încheierea în care au fost consemnate dezbaterile din ședința din 21 aprilie 2004 a fost menționat un singur judecător.

În fond după casare, prin decizia nr. 20 din 26 ianuarie 2005, Curtea de Apel Craiova a respins apelul inculpatei și a admis apelul P.N.A. – Serviciul Anticorupție Craiova.

A desființat în parte sentința și a aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen., menținând celelalte dispoziții ale sentinței nr. 12 din 26 decembrie 2004.

S-a dedus prevenția inculpatei de la 6 mai 2003 la 5 mai 2004.

Împotriva deciziei, inculpata a declarat recurs, invocând ca motive:

- neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 C. pen., sub aspectul laturii obiective, motiv prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.;

- s-au aplicat pedepse greșit individualizate, motiv prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.

Recursul inculpatei este nefondat.

Instanța de fond și de apel a apreciat în mod corect situația de fapt, transpusă în dispozițiile art. 254 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Din examinarea cauzei rezultă că inculpata, director general la D.G.P.C. Olt a primit, în scopul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu la care era obligată prin fișa postului, mai multe bunuri electrocasnice de la denunțătorul T.C.

În cauză, au mai fost cercetați și condamnați pentru trafic de influență și luare de mită C.M. și B.E., primul subofițer de poliție care, pentru a interveni pe lângă B.E., membru al Comisiei de selecție a ofertelor din cadrul D.G.P.C. Olt, a pretins și primit de la același T.C. bunuri în valoare de 160.000.000 lei.

La rândul său, B.E. în calitatea menționată a acceptat promisiunea lui T.C. și a primit de la acesta bani și un autoturism Dacia în sumă totală de 200.000.000 lei pentru a-l favoriza pe acesta să livreze marfă la C.P. din Județul Olt.

În acest context, S.P.C., director general, i-a reproșat lui B.E. că îl favorizează pe T.C. la obținerea contractului.

Pentru a determina pe inculpata S.P.C. să continue livrarea în continuare a produselor, la sugestia lui B.E., T.C. a cumpărat, de la un magazin de electrice din Balș, o mașină de spălat, un cuptor cu microunde și alte aparate electrocasnice, pe care le-a dus la domiciliul inculpatei.

Aici au găsit pe soțul acesteia S.P.M., care a fost convins să primească bunurile întrucât „doamna director știe despre ce este vorba”.

La puțin timp a venit și inculpata B.E., l-a prezentat pe T.C. și în urma discuțiilor i-a promis că „derularea livrărilor va continua fără probleme”, ceea ce s-a și întâmplat până în luna ianuarie 2001.

La percheziția efectuată la domiciliul inculpatei, bunurile au fost găsite.

Situația de fapt a fost dovedită cu denunțul lui T.C., declarația lui C.M., declarațiile lui B.E., a martorilor S.V. și P.I., date la urmărirea penală și în fața instanței de fond.

De asemenea, se găsesc ordinele de plată, către SC R.I. SRL Balș, ordine de plată emis de SC P.P. SRL Balș cu nr. 68 din 30 noiembrie 2001, 3 din 4 ianuarie 2001 și 8 din 13 februarie 2001 pentru suma totală de 11.000.000 lei, restul sumei fiind achitată în numerar de T.C., acestea folosind la achitarea bunurilor primite de inculpată.

Audiată în legătură cu proveniența aparaturii electrocasnice găsite cu ocazia percheziției, S.P.C. a susținut, ca de altfel și în motivele de recurs, că acestea le-a cumpărat cu bani personali, pe care i-a dat lui B.E. care, la rândul său, le-a cumpărat.

Invocă neconcordanțe între actele de proveniență, încercând să acrediteze ideea că au proveniență legală, împrejurare pe care însă nu a dovedit-o, existând identitate între bunurile cumpărate de T.C. și consemnate în factura și ordine de plată cu cele găsite la inculpată.

De asemenea, denunțătorul a fost cu certitudine în apartamentul inculpatei, atunci când au fost duse bunurile, descriind configurația acestuia, inculpata neputând explica de unde anume acesta cunoaște unde locuiește, atâta timp cât nu a avut cu el nici un fel de relație.

La rândul său, B.E., confirmă că pentru a primi ajutorul inculpatei S.P.C., a mers cu T.C. la locuința acesteia, dându-i aparatura în cauză, în scopul de a continua legăturile de afaceri.

În această situație este fără dubiu că, în calitatea sa de director general al D.P.C. Olt, inculpata a primit pentru a îndeplini un act legat de atribuțiile sale de serviciu, bunuri în valoare de 14.500.000 lei de la T.C.

În conformitate cu dispozițiile art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constituie infracțiune de luare de mită fapta funcționarului care pretinde ori primește bani sau alte foloase materiale și acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori interzice îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu ori în scopul de a face un act contrar acestei îndatoriri.

Elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 254 C. proc. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 sunt îndeplinite cu privire la inculpată.

Infracțiunea are ca subiect activ calificat, un funcționar (sau funcționar public, cum era inculpata) în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, calitatea de director general prevăzând și responsabilitatea pe linia selecției firmelor ce făceau aprovizionarea centrelor de plasament.

Sub aspectul elementului material, rezultă primirea de foloase sau bunuri, de la denunțător, acestea fiind găsite la domiciliul său.

Sub aspectul laturii subiective, se constată că aceasta este, de asemenea, îndeplinită, primirea foloaselor în cauză având loc pentru a face sau nu face ceva legat de atribuțiile de serviciu, în speță promisiunea și continuarea relațiilor de afaceri cu firma denunțătorului.

Din probe rezultă că, în remediul primirii acestor foloase, inculpata a precizat că „derularea livrărilor va continua fără probleme”.

Înalta Curte va constata că în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatei infracțiunea de luare de mită în condițiile art. 254 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, funcția deținută de aceasta fiind de natura celor enumerate în legea enunțată astfel că în mod judicios a fost condamnată.

Cu privire la individualizarea pedepsei se constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pedeapsa de 3 ani fiind minimum prevăzut de lege, fiind respectate astfel dispozițiile art. 52 C. pen.

S-a avut în vedere, pe de o parte, natura infracțiunii de corupție, cu un grad ridicat de pericol social, atitudinea procesuală a inculpatei, calitatea acesteia de director general, dar și datele personale ce o caracterizează, infractor primar, și cu probleme de sănătate atestate de actele medicale.

Nu se impune astfel reducerea pedepsei, prin aplicarea circumstanțelor atenuante, fapta comisă prezentând un grad ridicat de pericol social, activitatea unui funcționar public nu trebuie să fie influențat de interese materiale, de obținerea unor foloase ce nu i se cuvin, el fiind ținut să-și îndeplinească atribuțiile în mod corect, nu să facă din ele o sursă de venituri ilicite.

Față de aceste motive, recursul inculpatei va fi respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., neconstatându-se motive care, examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârilor.

Cheltuielile judiciare vor fi suportate conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.P.C. împotriva deciziei penale nr. 20 din 26 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenta inculpată să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2005.