Theft of railway infrastructure: individualization of sentence, rejection of conditional suspension, and civil damages for aggravated theft and destruction

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 87 din 27 ianuarie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații:

1. G.G.D., la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (3) lit. f) C. pen. și, la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

2. C.B.F., la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) și alin. (3) lit. f) C. pen. și, la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

3. N.M., la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și e) alin. (3) lit. f) C. pen. și 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a două leviere și cinci chei.

Pe latură civilă, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 7.831.046 lei cu titlul de daune materiale către partea civilă C.N.C.F. – C.F.R. S.A. Regionala București.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

La 7 februarie 2004, orele 8,00, inculpații au fost depistați de organele de poliție în timp ce demontau șinele de siguranță (contrașine) de la calea ferată ce traversează podul metalic Colentina - Străulești, km 4+100. Aceștia până a fi surprinși de organele de poliție, demontaseră cu chei potrivite un număr de 14 bucăți cale ferată cu o lungime de 3 - 5 m fiecare pe care le transportaseră la marginea podului pentru a le transporta apoi cu un autoturism.

Inculpații, deși, în faza de urmărire penală au recunoscut săvârșirea faptelor în fața instanței au revenit asupra declarațiilor susținând că sunt nevinovați întrucât ei se aflau în zonă pentru că se aflau la pescuit.

Din probele administrate în cauză, instanța a apreciat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor imputate, declarațiile fiind nesincere și necoroborându-se cu nici o altă probă. De altfel, în primele declarații cei trei inculpați au recunoscut cu lux de amănunte modalitatea prin care au săvârșit faptele; astfel au arătat că au demontat în dimineața zilei de 7 februarie 2004 cu chei potrivite aduse de acasă, bucăți de cale ferată, pentru a le vinde la centrele de colectare fier vechi, bucăți pe care le-au transportat la marginea podului de cale ferată pentru a le transporta cu o mașină, dat fiind greutatea acestora, moment în care au văzut mașina organelor de poliție și au aruncat sculele folosite la demontarea bucăților de cale ferată și s-au îndepărtat în grabă, fiind somați însă de organele de poliție să se întoarcă la podul metalic, dându-și seama că vor fi identificați întrucât autoturismul cu care veniseră rămăsese parcat la celălalt capăt al podului.

Revenirea inculpaților asupra declarațiilor date în faza de urmărire penală, în sensul că sunt nevinovați și că se aflau la pescuit, este nejustificată și nu a fost susținută de nici o altă probă.

Prin decizia penală nr. 191 din 15 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G.G.D., C.B.F. și N.M. împotriva sentinței.

Împotriva deciziei inculpații G.G.D. și C.B.F. au declarat recursuri, motivul invocat fiind greșita individualizare a pedepselor, în cadrul acestuia solicitându-se reducerea și suspendarea condiționată a executării pedepselor.

Recursurile declarate nu sunt fondate.

În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând cauzei aceste prevederi legale, se reține că în procesul stabilirii pedepselor, instanța a avut în vedere cu precădere, gradul concret de pericol social al faptelor comise, acesta fiind agravat de punerea în pericol a siguranței circulației pe calea ferată.

De asemenea, pedepsele aplicate reflectă și considerarea persoanelor inculpaților, fără antecedente penale, dar cu o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal.

În cauză, se apreciază că nu sunt temeiuri care să justifice reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante și a se acorda beneficiul suspendării executării pedepselor.

Scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins prin executare.

Referitor la critica privind obligarea inculpaților la plata despăgubirilor, Curtea constată, de asemenea, că nu este întemeiată, întrucât despăgubirile la care au fost obligați inculpații, au fost reținute corect reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații efectuate de partea civilă C.N.C.F. urmarea infracțiunilor săvârșite de inculpați.

Examinând cauza și din oficiu, Curtea constată că nu există nici un motiv de casare care să poată fi luat în considerare în recursurile inculpaților în condițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

În consecință, recursurile vor fi respinse, ca nefondate, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.G.D. și C.B.F. împotriva deciziei penale nr. 191 din 15 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul inculpat G.G. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul C.B.F. la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2005.