Criminal revision admissibility: requirement of newly discovered facts versus re-litigation of previously examined evidence

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29 din 8 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în dosarul nr. 320/2005 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 102 din 13 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, formulată de condamnatul C.M.A., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că susținerile petentului din cererea de revizuire nu se circumscriu nici unuia din cazurile de revizuire expres și limitativ reglementate de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel condamnatul C.M.A., solicitând admiterea cererii de revizuire în temeiul art. 394 pct. 1 lit. ) C. proc. pen., având în vedere că s-au descoperit fapte și împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii, afirmând că în cauză nu a fost reținută scuza provocării și că se impune audierea unor martori care au fost prezenți la desfășurarea evenimentelor.

Prin decizia penală nr. 266 din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 826/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat C.M.A. împotriva sentinței penale nr. 29 din 8 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în dosarul nr. 320/2005, fiind obligat apelantul la 550.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că apelul declarat în limita motivului invocat, cât și din oficiu, nu este fondat, astfel că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.

Pentru ca o cerere de revizuire, în baza art. 394 lit. a) C. proc. pen., să poată fi admisă este necesară îndeplinirea a două condiții: să se fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și pe baza acestor fapte sau împrejurări să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

În cauză, așa cum a rezultat din actele și lucrările existente la dosar, prima instanță a avut în vedere și a administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru stabilirea situației de fapt reale, atât în probele de acuzare, cât și în cele în apărarea inculpatului.

Dacă prin solicitările formulate de condamnat nu se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, ci la fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanța de fond, cum este și în cazul în speță, cererea de revizuire nu putea fi admisă.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs revizuientul condamnat C.M.A., fără a arăta în scris motivele.

La termenul de astăzi recurentul revizuient a depus la dosar un memoriu, în care arată că avea dreptul la o reconstituire, corpul delict nu a fost găsit, dar s-a confiscat un cuțit cu lama de aproximativ 15 cm, cu mâner alb, din plastic transparent, că s-a luat la ceartă cu fratele său pe fondul consumului de băuturi alcoolice, că au fost adresate cuvinte jignitoare lui și soției, solicitând ca declarația soției sale să nu fie luată în considerare, deoarece avea o relație de concubinaj, că declarațiile martorilor s-au schimbat. De asemenea, recurentul revizuient mai menționează că a plecat din casa unchiului său împreună cu soția, întâlnindu-se pe drum cu fratele său care a început să țipe și să o îmbrâncească pe soția sa, aceasta fugind, iar ei s-au îmbrâncit, au căzut, iar el s-a tăiat puțin în cuțitul pe care-l avea, apreciind că nu există probe în dosarul de urmărire penală pentru reținerea tentativei la infracțiunea de omor, solicitând schimbarea încadrării juridice, casarea hotărârilor, admiterea în principiu a cererii de revizuire, anexând și fotocopiile unor înscrisuri.

Apărătorul revizuientului, în concluziile orale, în dezbateri a arătat că în raport de motivul privind greșita încadrare juridică invocată lasă la aprecierea instanței admiterea recursului.

Examinând recursul declarat de revizuientul condamnat C.M.A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul revizuientului condamnat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei;

un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și temeinic motivat, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, considerând că motivele invocate de revizuient referitoare la nereținerea scuzei provocării, ceea ce ar impune audierea unor martori, prezenți la desfășurarea evenimentelor, nu se circumstanțiază condițiilor stipulate de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece solicitările revizuientului vizează fapte și împrejurări cunoscute și deja verificate de instanța de fond odată cu administrarea probelor.

Astfel, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici criticile formulate în scris în memoriul depus în recurs, de către recurent, deoarece sunt aceleași ca și în apel, apreciind că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.

Totodată, verificând decizia atacată nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 266 din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient să plătească statului cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 266 din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul revizuient să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2005.