Challenge to non-prosecution resolutions: proof of judicial and prosecutorial abuse of office
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the lower court’s decision that rejected the challenge to prosecutors’ resolutions, and ordered the appellant to pay 600,000 lei in judicial costs to the state. The dispute centered on a complaint filed against several prosecutors and judges for alleged abuse of office and intellectual falsification regarding their handling of civil and criminal cases, where the initial court had verified that the prosecutors’ decisions to not initiate criminal proceedings against the officials were legal and well-founded. The appellate court determined that the challenged resolutions were correctly issued under Article 10(1)(a) of the Code of Criminal Procedure due to the absence of evidence proving the officials committed any criminal acts or knowingly violated their duties to harm the complainant’s legal interests, relying on the provisions of Article 385¹⁵(1)(b) and Article 192(2) of the Code of Criminal Procedure to reject the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 192 alin. (2) C. proc. pen, art. 193 C. proc. pen, art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 246 C. pen, art. 259 C. pen, art. 255 C. pen; Challenge to non-prosecution resolutions: proof of judicial and prosecutorial abuse of office: The dispute centered on a complaint filed against several prosecutors and judges for alleged abuse of office and intellectual falsification regarding their handling of civil and criminal cases, where the initial court had verified that the prosecutors’ decisions to not initiate criminal proceedings against the officials were legal and well-founded. The appellate court determined that the challenged resolutions were correctly issued under Article 10(1)(a) of the Code of Criminal Procedure due to the absence of evidence proving the officials committed any criminal acts or knowingly violated their duties to harm the complainant’s legal interests, relying on the provisions of Article 385¹⁵(1)(b) and Article 192(2) of the Code of Criminal Procedure to reject the appeal.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for imposing judicial costs on the appellant in the dispositive orders.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 22/ PI din 23 martie 2005 a Curții de Apel Oradea, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul F.G., împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind pe făptuitorii B.C., C.M., M.A. și G.I., pe care le-a menținut ca fiind legale și temeinice.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 500.000 lei.
În baza art. 193 C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către G.I.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
- prin rezoluția nr. 6/P/2004 din 3 februarie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale față de Judecătorul G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (5) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Persoana vătămată F.G. l-a acuzat pe Judecătorul G.I. din cadrul Judecătoriei Marghita cu privire la modul în care a pronunțat sentința civilă nr. 460 din 14 decembrie 1995 prin care soluționase litigiul său de muncă cu exploatarea minieră Voivozi.
Prin rezoluția nr. 471/VIII/ 1/2004 din 28 septembrie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului F.G. împotriva soluției procurorului.
- Prin rezoluția nr. 83/P/2004 din 22 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea pe Apel Oradea a dispus urmăririi penale față de judecătorii G.I. și B.G. din cadrul Judecătoriei Marghita, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Persoana vătămată F.G. i-a acuzat pe cei doi magistrați de vătămarea intereselor sale legale prin modul în care aceștia au soluționat dosarele civile nr. 404/1995 și nr. 1068/2003 și dosarele penale nr. 845/2003 și nr. 861/2003 (C.I.) și cel în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 99/C/2004 din 30 ianuarie 2004 (B.G.).
Prin rezoluția nr. 471/VIII/1/2004 din 28 septembrie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului împotriva soluției de neurmărire penală dispusă de procuror.
- Prin rezoluția nr. 90/P/2004 din 8 iunie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penală față de B.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Persoana vătămată l-a acuzat pe procuror de modul defectuos în care și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu în rezolvarea dosarelor penale nr. 845/P/2003, nr. 861/P/2003 și nr. 883/P/2003 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita.
Prin rezoluția nr. 401/VIII/1/2004 din 2 iulie 2004, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a respins plângerea petentului F.G., ca fiind rămasă fără obiect.
Plângerea a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita în vederea înaintării acesteia la Judecătoria Marghita, împreună cu dosarul penal nr. 883/P/2003 al Parchetului, pentru competentă soluționare.
Prin Ordonanța nr. 883/P/2004 din 23 aprilie 2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului F.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 259 C. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ-amendă în sumă de 10.000.000 lei.
La plângerea petiționarului, primprocurorul C.M. a verificat soluția arătată, constatând că aceasta este legală și temeinică (rezoluția nr. 117/VIII/1/2004).
Petiționarul s-a plâns și împotriva modului în care procurorul M.A. a soluționat dosarele penale nr. 476/P/2004 și nr. 799/P/2004 ale Parchetului de pe lângă Județul Marghita.
Curtea de Apel Oradea a verificat legalitatea și temeinicia rezoluțiilor atacate de petiționar și a constatat că acestea au fost dispuse în conformitate cu materialul probator administrat în cauză și cu dispozițiile legale în materie.
Procurorii și Judecătorii împotriva cărora petiționarul a formulat plângerile penale sau civile repartizate au soluționat în mod corect, potrivit dovezilor existente în dosarele respective, și fără a prejudicia interesele legale ale persoanei vătămate.
În dosarul penal nr. 883/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Marghita, s-a făcut dovada săvârșirii infracțiunii de denunț calomnios prevăzut de art. 259 C. pen., de către invinuitul F.G. care l-a acuzat pe P.M. de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 255 C. pen. și art. 174 C. pen., fapte pentru care, prin rezoluția nr. 244/P/2003, din 5 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a), b) și g) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs petiționarul F.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, condamnarea făptuitorilor pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Instanța de judecată a verificat legalitatea și temeinicia soluțiilor de neurmărire penală dispuse de procuror și a constatat, în mod argumentat, că acestea sunt corecte. Procurorii și judecătorii care au participat la soluționarea unor cauze civile și penale sau care au dispus rezoluții și ordonanțe de neurmărire penală au acționat în conformitate cu dispozițiile legale, fără a-și încălca, cu știință, atribuțiile de serviciu și fără a vătăma interesele legale ale petentului.
Întrucât în cauză nu au existat dovezi de săvârșire de către aceștia a unor fapte penale, soluțiile au fost neîntemeiate pe prevederile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., verificarea lor confirmându-le justețea.
Așa fiind, Curtea constată că recursul petiționarului F.G. este nefondat și urmează să-l respingă ca atare.
Recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.G. împotriva sentinței penale nr. 22/ PI din 23 martie 2005 a Curții de Apel Oradea.
Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2005.