Continuous aggravated robbery sentences affirmed after prosecution appeal fails

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 230 din 27 aprilie 2004, Tribunalul Brașov, pornind de la cele două activități integrate în latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, de la incidența prevederilor art. 1091 C. pen., a condamnat inculpata minoră N.R.N., pentru comiterea în formă continuată a infracțiunii, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 – art. 76 C. pen. și art. 99 C. pen.

În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. c), art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul S.C.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A constatat că părțile vătămate nu s-au prevalat de prerogativa conferită prin dispozițiile art. 15 C. proc. pen.

A făcut aplicațiunea prevederilor art. 191 C. proc. pen., obligând inculpații la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

La pronunțarea acestei soluții s-a avut în vedere că în intervalul 1 - 3 septembrie 2003, inculpata minoră, fiind încurajată și sfătuită de concubinul ei, inculpatul S.C.G., în baza aceleiași rezoluții infracționale a smuls și sustras prin violență bijuteriile a trei părți vătămate și a încercat să smulgă lanțul de la gâtul altei părți vătămate, fără a reuși să finalizeze acest lucru.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., referitoare la pericolul social concret al faptelor săvârșite, la maniera de operare, la locul faptei, la aspectul că minora are perspective scăzute de reintegrare în societate, la rezultatul produs, la faptul că inculpații sunt la prima confruntare cu legea penală, ei regretând sincer comiterea faptelor.

Apreciindu-se că luarea unei măsuri educative nu ar fi în măsură să conducă la stoparea unei eventuale perseverențe infracționale, la influențarea pozitivă a conștiinței, caracterului și deprinderilor minorei, s-a aplicat acesteia pentru autorat pedeapsa de 2 ani închisoare, în timp ce inculpatului S.C.G., ce nu a exercitat personal acte de violență asupra părților vătămate i s-a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare, ambilor reținându-se incidența circumstanțelor atenuante.

Împotriva acestei soluții au promovat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov ce o critică sub aspectul cuantumului redus al pedepselor aplicate, cât și inculpații sub aspectul redozării pedepselor, a schimbării încadrării juridice din infracțiunea de complicitate la tâlhărie în infracțiunea de tăinuire.

Examinând cauza, Curtea constată că încadrarea juridică dată faptelor comise este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie, reținând corect contribuția diferită a participanților la săvârșirea faptei, tipul de intenție cu care aceștia au acționat, stabilind în mod corect calitățile celor doi inculpați, respectiv de autor în privința minorei și de complice privitor la inculpatul major.

Referitor la apelul parchetului, Curtea constată că în procesul individualizării tratamentului penal nu s-au avut în vedere și alte aspecte, cum ar fi pluralitatea de acțiuni executate în baza aceleiași decizii infracționale, faptul încurajării unui minor la săvârșirea de infracțiuni, ceea ce dovedește periculozitatea inculpatului major, limitele speciale de pedeapsă aferente infracțiunilor comise, faptul că minora a manifestat atât în timpul școlii cât și în perioada în care s-a aflat la Centrul de plasament nesupunere față de autorități, tulburări de comportament.

Față de cele mai sus arătate, de reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., de pericolul social sporit generat de numărul actelor materiale, de succesiunea imediată a acestora, Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 316/2004, făcând aplicarea prevederilor art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelul parchetului și desființează sentința sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate, majorând cuantumul acestora la 2 ani și 6 luni, respectiv 4 ani închisoare.

Se apreciază că numai aceste pedepse ar fi în măsură a-i determina pe inculpați să respecte din convingere exigențele vieții în societate, corelându-se atât cu gradul de pericol social al faptelor cât și cu periculozitatea inculpaților, cu gradul lor de moralitate și șansa de reeducare pe care ei o prezintă.

Ca o consecință a celor de mai sus respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, critica vizând individualizarea pedepselor, apreciindu-se că acestea sunt prea blânde în raport de dispozițiile art. 72 C. pen.

Examinând cauza în raport de motivul invocat cât și din oficiu constată că recursul este nefondat.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen., dându-se eficiență în egală măsură atât pericolului social ridicat al faptelor comise, împrejurarea săvârșirii acestora, dar și datelor ce caracterizează persoana inculpaților, astfel încât pedepsele aplicate sunt de natură a realiza eficient dispozițiile art. 52 C. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 316 din 9 septembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția penală, privind pe inculpații N.R.N. și S.C.G.

Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2005.