Justification of preventive detention for police officer charged with trafficking of minors based on concrete danger to public order

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu cu nr. 15/ PI/CC din 14 mai a Curții de Apel Timișoara, dată în dosarul nr. 5375/P/2005, în temeiul art. 143, art. 146, art. 1491, art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara, având ca obiect arestare preventivă și a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.F. pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 14 mai 2005, ora 19,00, până la data de 11 iunie 2005, ora 19,00 inclusiv.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 5375/ P din 14 mai 2005, Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Timișoara, a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună arestarea preventivă pe timp de 29 zile a inculpatului C.F.

În fapt, s-a reținut că, în cursul anilor 2004 - 2005, acesta a racolat în vederea practicării prostituției mai multe minore, care au întreținut raporturi sexuale cu cetățeni italieni, pe diferite sume de bani, inculpatului, ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Timiș, revenindu-i un procent de 30 %. S-a mai reținut că prin racolarea și exploatarea minorelor, inculpatul a realizat venituri însumând aproximativ 20.000 Euro.

A fost audiat inculpatul, iar din coroborarea declarației acestuia cu actele existente în dosarul de urmărire penală nr. 23/D/P/2005 a rezultat următoarele:

Inculpatul în calitate de ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Timiș a frecventat, începând cu luna septembrie 2003 și până în prezent, diferite localuri în care a cunoscut minore, pe care le oferea cetățenilor străini, italieni, pentru a întreține raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani.

Din aceste sume de bani inculpatul primea o cotă de 30 %, așa cum acesta a precizat în declarația dată la urmărirea penală, la procuror, în prezența avocatului din oficiu. Din aceleași probe coroborate cu declarația dată astăzi în instanță a rezultat că inculpatul știa că minorele pe care le racola și le prezenta cetățenilor străini pentru a întreține raporturi sexuale pe bani, sume de bani care îi reveneau și lui în procent de 30 % nu aveau împlinită vârsta de 18 ani, fiind minore.

În temeiul art. 143 alin. (1) C. proc. pen., măsura reținerii poate fi luată de organul de cercetare penală față de învinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă penală, iar în temeiul art. 143 alin. (5) C. proc. pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză a rezultat presupunerea că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta.

Probele administrate la urmărirea penală coroborate cu declarația luată astăzi în instanță inculpatului, constituie indicii temeinice că acesta a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 146 alin. (1) C. proc. pen., dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și există probe din care rezultă vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea învinuitului, numai după ascultarea acestuia în prezența apărătorului, prezintă dosarul cauzei cu propunere motivată de luare a măsurii arestării preventive a învinuitului, președintelui instanței sau judecătorului delegat de acesta, iar potrivit dispozițiilor art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 și când inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, respectiv trafic de minori, pentru care pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani, astfel că prima condiție prevăzută de art. 148 lit. h) C. proc. pen., privind cuantumul pedepsei închisorii este îndeplinită.

Ordinea publică impune posibilitatea fiecărui individ de a se deplasa nestingherit în societate, fără a-i fi periclitată integritatea fizică, psihică sau a bunurilor sale. Aceeași ordine publică obligă societatea prin membrii săi ca față de persoanele minore să aibă o conduită corespunzătoare, obligație care ființează și în cazul inculpatului, cu atât mai mult cu cât acesta avea calitatea de subinspector în cadrul I.P.J. Timiș – Serviciul Judiciar.

Recrutarea de către inculpat a persoanelor minore menționate la urmărirea penală și în declarația dată astăzi în instanță, în scopul întreținerii pe bani de raporturi sexuale, acestuia revenindu-i o cotă procentuală de bani prestabilită, de 30 %, dovedește că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, ceea ce dovedește și temeinicia propunerii de arestare preventivă formulată de procuror.

Pericolul pe care-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, rezidă și în calitatea sa de ofițer de poliție, calitate care îl obliga să prevină săvârșirea de către alte persoane a infracțiunilor reținute de procuror în seama sa și nu să le săvârșească el însuși.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 143, art. 146, art. 1491, 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., propunerea formulată de procuror a fost admisă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.F., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 14 mai 2005 ora 19,00, până la data de 11 iunie 2005, ora 19,00 inclusiv, văzând și art. 192 alin. (3) C. proc. pen., privind cheltuielile judiciare către stat.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat, în termen legal, recurs inculpatul C.F., așa cum rezultă din procesul-verbal întocmit cu ocazia pronunțării soluției asupra propunerii de arestare preventivă, fila 5 dosar curtea de apel, fără a se arăta motivele.

Apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive, urmând ca judecarea cauzei să se facă în stare de libertate, în raport cu gravitatea faptei.

Examinând recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva încheierii de ședință de la 14 mai 2005 dată de Curtea de Apel Timișoara, atât în raport cu motivele invocate cât și din oficiu, potrivit art. 1491 alin. (1) și (3), cu referire la art. 1403 și art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că instanța de fond în mod judicios și temeinic motivat a admis propunerea formulată de Ministerul Public – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara de arestare preventivă a inculpatului, dispunând arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând de la 14 mai 2005, ora 19,00 până la data de 11 iunie 2005, ora 19,00 inclusiv.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență condițiilor impuse de art. 1491, art. 150 C. proc. pen., prin respectarea garanțiilor procesuale ale inculpatului și ca urmare a coroborării declarației acestuia cu probele administrate în cursul urmăririi penale s-a reținut, în fapt că inculpatul în calitate de ofițer de poliție în cadrul I.P.J. Timiș a frecventat începând cu luna septembrie 2003 și până în prezent diferite localuri în care a cunoscut minore, pe care le oferea cetățenilor străini, italieni, pentru a întreține raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani. Din aceste sume de bani inculpatul primea o cotă de 30 %, așa cum acesta a precizat personal, cunoscând că minorele p care le racola și le prezenta cetățenilor străini, cu scopul întreținerii de raporturi sexuale pe bani, din care beneficia într-un procent de 30 %, nu aveau împlinită vârsta de 18 ani, fiind minore.

Astfel, pe baza materialului probator administrat în mod corect s-a constatat existența indiciilor temeinice că inculpatul C.F. a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în cauză a fost făcută o temeinică analiză a condițiilor stipulate de lege în art. 143 și 148 lit. h) C. proc. pen., prin raportare concretă nu numai la împrejurările faptice, dar și la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, având drept consecință constatarea motivată a îndeplinirii cumulative a celor impuse de art. 148 lit. h), respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului să fie detențiune pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, inculpatul C.F. fiind cercetat pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, trafic de minori a cărei pedeapsă prevăzută de lege este închisoarea de la 3 la 12 ani, dar și aceea a existenței probelor certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce a rezultat din modalitatea de comitere a faptei și a beneficiilor obținute, a calității de ofițer de poliție și a obligațiilor ce decurgeau din aceasta, dar și a necesității protejării persoanelor minore.

Așadar, criticile formulate de recurent, în sensul că poate fi cercetat în stare de libertate, neprezentând un pericol pentru ordinea publică, nu pot fi avute în vedere, deoarece în raport cu situația de fapt menționată și infracțiunea reținută în sarcina sa se impunea luarea măsurii arestării preventive, în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Înalta Curte consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică sub aspectul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul C.F. pe durata arătată, cu respectarea prevederilor impuse de normele procedurale în materie.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva încheierii nr. 15/ PI/CC din 14 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva încheierii nr. 15/ PI/CC din 14 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2005.