Suspension of prison sentence execution denied where deterioration of inherited property does not constitute severe circumstances
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal, upholding the lower courts' rejection of the convicted inmate's request to suspend the execution of his 20-year prison sentence. The dispute centered on whether the prisoner met the statutory conditions for a suspension of execution due to "special circumstances," specifically the deterioration of his inherited property following the death of his aunt, which left his brother without a stable residence. The Court ruled that these facts did not constitute the severe consequences for the convicted person or their family as required by law, finding that the cumulative conditions for suspension were not met. The decision relied on Article 453(c) and Article 455 of the Code of Criminal Procedure, which govern the suspension of sentence execution, and Article 385(1)(b), leading to the final rejection of the appeal and the imposition of court fees on the appellant.
Legislator headnote
AI generatedart. 174 C. pen, art. 37 lit. a) C. pen, art. 455 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Suspension of prison sentence execution denied where deterioration of inherited property does not constitute severe circumstances: Este adevărat că, dispozițiile art. 453 lit. c), coroborate cu art. 455 C. proc. pen., prevăd posibilitatea întreruperii executării pedepsei și când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 75 din 27 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petiționarul P.N.
Pentru a pronunța sentința de mai sus, instanța de fond a reținut că petentul se afla în executarea unei pedepse de 20 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 111 din 7 iulie 1994 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1418 din 19 octombrie 1995 a Curții Supreme de Justiție pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Din referatul de anchetă socială efectuat de Primăria Popești Leordeni a rezultat că la adresa indicată de petent nu mai locuiește nimeni, întrucât, mătușa condamnatului a decedat în primăvara anului 2004, iar fratele locuiește la o rudă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul solicitând admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 141 din 28 februarie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
În motivarea soluției s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, criticându-le pentru greșita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Este adevărat că, dispozițiile art. 453 lit. c), coroborate cu art. 455 C. proc. pen., prevăd posibilitatea întreruperii executării pedepsei și când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familie.
În cauză, chiar dacă imobilul ce aparține, prin moștenire, condamnatului, este degradat, această situație nu este de natura celor prevăzute în lege.
Din ancheta socială rezultă că mătușa a decedat, iar fratele locuiește la o rudă.
În atare situație, în mod corect, instanțele au concluzionat că nu sunt realizate cumulativ cerințele legii pentru întreruperea executării pedepsei.
Pentru aceleași motive critica formulată în recurs este nefondată și potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 141/ A din 28 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2005.