Subjective intent of qualified homicide versus culpable homicide: rejecting further sentencing reduction despite provocation defense

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 658 din 9 decembrie 2004, Tribunalul Brașov l-a condamnat pe inculpatul P.C. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., în condițiile art. 64 C. pen., și art. 71 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., combinat cu art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 284 C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracțiunea de lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., privind pe partea vătămată I.C.G. și a constatat că acesta nu s-a constituit parte civilă, aceiași constatare fiind făcută și cu privire la C.A.S.J. Brașov.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile T.C. și T.E. suma de 20 milioane, cu titlu de daune materiale și fiecăreia dintre acestea câte 30 milioane lei, daune morale, respingând restul pretențiilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

În seara zilei de 28 octombrie 2003, victima T.M.T. și partea vătămată I.C.G. au mers într-un bar situat pe str. Codrul Cosminului din Brașov, fiind sub influența băuturilor alcoolice.

Dorind să apeleze la serviciile unei prostituate, partea vătămată I.C.G. a luat legătura cu martorii C.C.M. și D.A., aceștia aflându-se la o masă cu inculpatul P.C. și martorii Z.P., P.A., A.M.V. Neînțelegându-se cu privire la suma solicitată, partea vătămată a revenit la masa sa și apoi a intrat într-o altercație cu inculpatul, pe care l-a lovit cu pumnul în față.

Reușind să scape de partea vătămată, prin împingerea acesteia, inculpatul a intenționat să formeze un număr de telefon, moment în care a fost atacat de victima T.M.T. care l-a lovit cu pumnul în față.

În continuare, inculpatul a scos un cuțit și a lovit-o pe victimă de trei ori în zona toracică, iar pe partea vătămată o dată în zona hemitoracelui drept.

Urmare a loviturilor primite, victima a decedat la scurt timp, datorită insuficienței cardiocirculatorii acute, consecința unei plăgi înjunghiate penetrante, toracică și cardiacă cu interesarea ventricolului drept. Celelalte două plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui stâng, prima axilar anterior și a doua axilar posterior, nu au avut legătură cu decesul.

Leziunea suferită de partea vătămată a necesitat 12/14 zile îngrijiri medicale, fără a-i pune în pericol viața.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul.

Prin decizia penală nr. 61/ Ap din 23 februarie 2005, Curtea de Apel Brașov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, a desființat hotărârea atacată cu privire la temeiul coborârii pedepsei principale sub minimul special și al constatării că persoana vătămată I.C.G. nu s-a constituit parte civilă și rejudecând în aceste limite:

- înlocuiește art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu art. 76 alin. (2) C. pen. și s-a înlăturat constatarea că partea vătămată I.C.G. nu s-a constituit parte civilă.

S-a respins apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva aceleiași sentințe.

În motivarea soluției, s-a reținut că, deși a fost corect reținută scuza provocării, în cazul unor infracțiuni grave, cum este infracțiunea de omor, reducerea pedepsei principale, ca urmare a unor circumstanțe atenuante, se face în condițiile art. 76 alin. (2) C. pen., nefiind aplicabile prevederile art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pe de altă parte, mențiunea făcută de instanța de fond, că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, este nefondată atâta timp cât, lipsa nejustificată a părții vătămate la 2 termene consecutive în fața instanței de fond este considerată drept retragere a plângerii prealabile cu consecința stingerii ambelor acțiuni posibil de exercitat în procesul penal.

În termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul care a susținut că încadrarea juridică corectă a faptei era în dispozițiile art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

- în subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei până la limita minimă permisă de lege, având în vedere contribuția majoră a victimei la comiterea infracțiunii dedusă judecății.

Criticile formulate de inculpat vor fi analizate în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., constatându-se însă că sunt nelegale.

Instanțele au reținut o corectă stare de fapt și încadrare juridică a faptei, stabilind o pedeapsă în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen.

În cauză, lovind victima cu cuțitul de trei ori în zona toracică, una din lovituri fiind în zona inimii, inculpatul putea și trebuia să prevadă posibilitatea producerii decesului și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, l-a acceptat ceea ce în plan subiectiv justifică o infracțiune de omor și nu de loviri cauzatoare de moarte caracterizată printr-o intenție depășită în producerea rezultatului letal, ceea ce nu este cazul.

Acesta este considerentul pentru care critica vizând schimbarea juridică nu poate fi primită, soluția de condamnare pentru o infracțiune de omor calificat fiind corectă.

Nici în ce privește individualizarea pedepsei nu se constată motive care să justifice o altă reducere a pedepsei până la limita minimă permisă de lege.

Reținând în favoarea inculpatului scuza provocării, instanțele au coborât mult pedeapsa sub limita minimă legală de 15 ani închisoare, aplicând o pedeapsă de numai 7 ani închisoare.

În acest context, nu se mai constată motive care să permită o altă reducere până la limita permisă de lege, de 5 ani închisoare, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a comis, chiar în condițiile provocării, o faptă gravă, de omor calificat.

Așa fiind, sunt nefondate criticile formulate de inculpat, iar cu ocazia verificării din oficiu potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., neconstatându-se nici alte motive care să conducă la casarea hotărârilor recurate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa principală aplicată inculpatului durata arestării preventive la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 61/ Ap din 23 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 30 octombrie 2003 la 11 mai 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2005.