Qualified homicide versus involuntary manslaughter: liability for repeated fatal blows and abandonment

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 323 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului Teleorman, inculpatul L.A.S. a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la pedeapsa de 11 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului.

Instanța de fond a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 9 august 2004, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 120.000.000 lei daune morale către partea civilă M.S., 61.760.000 lei daune materiale și 120.000.000 lei daune morale către partea civilă B.V.

În baza art. 191 și art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 9.000.000 lei și la 12.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către părțile civile M.S. și B.V.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:

În seara zilei de 7 august 2004, inculpatul și victima M.I. în vârstă de 65 ani, amândoi sub influența băuturilor alcoolice, s-au întâlnit pe drum.

Pe fondul existenței unei stări conflictuale mai vechi între cei doi, inculpatul a îmbrâncit victima și, după ce aceasta a căzut, a lovit-o cu intensitate, de mai multe ori, cu picioarele în zona toraco-abdominală.

Inculpatul s-a întors la bar și, după aproximativ o oră, a trecut prin zona în care avusese loc conflictul, a găsit victima zăcând și a dezbrăcat-o de la brâu în jos, după care a abandonat-o.

Victima a fost găsită a doua zi în șanțul șoselei, decedată.

Din raportul de constatare medico-legală (necropsie) nr. 280/A/1880 din 21 septembrie 2004 întocmit de S.M.L. Teleorman rezultă că moartea victimei M.I. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne consecutive unui traumatism toraco-abdominal cu dilacerare hepatică.

Leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur și au legătură de cauzalitate directă cu decesul.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și planșa fotografică, acte medico-legale, declarațiile martorilor B.C., L.N., I.P.D., T.T., M.M., L.D.L., L.L., declarațiile inculpatului care a avut o poziție parțial sinceră.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 80 din 7 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Starea de arest a inculpatului a fost menținută, prevenția a fost dedusă la zi, iar inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul L.A.S., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătorești atacate și, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3789 pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au dat faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.

Inculpatul a lovit victima cu picioarele în mod repetat, cu deosebită intensitate, mai ales în zona toraco-abdominală. Leziunile produse și care au condus în mod nemijlocit la instalarea decesului au cauzat fracturi costale și dilacerare hepatică, ceea ce denotă violența cu care ele au fost aplicate.

Inculpatul și-a abandonat victima de două ori: prima oară după ce a comis agresiunea, iar a doua oară după ce a găsit-o zăcând în șanțul șoselei și a dezbrăcat-o de pantaloni.

Întreg comportamentul inculpatului demonstrează că acesta a acționat cu intenția de a ucide și că, chiar dacă nu a urmărit acest lucru, a acceptat, în mod evident, producerea decesului.

Față de cele arătate, Curtea constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cauzarea morții victimei nefiind un rezultat al acțiunii praeterintenționate a inculpatului.

Totodată, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului este just individualizată și conformă cerințelor art. 72 C. pen.

Inculpatului i s-au acordat circumstanțele atenuante determinate de conduita sa anterioară săvârșirii infracțiunii, de atitudinea procesuală parțial sinceră și de interesul manifestat în despăgubirea părților civile.

Pedeapsa aplicată de 11 ani închisoare este în măsură să asigure reeducarea inculpatului L.A.S. potrivit cerințelor art. 52 C. pen., fiind suficientă și necesară acestui scop.

Curtea constată că în cauză nu se impune înlăturarea prevederilor art. 67 C. pen., referitoare la pedeapsa complementară a degradării militare.

Potrivit textului de lege invocat, degradarea militară constă în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă, cerințe îndeplinite chiar și în cazul în care inculpatul a încheiat instrucția militară cu gradul de soldat.

De asemenea, Curtea constată că între minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 323 din 21 decembrie 2004 a Tribunalului Teleorman nu există neconcordanțe. Minuta hotărârii judecătorești reține în mod corect și complet încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de inculpat, cea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.; dintr-o evidentă eroare materială, dispozitivul hotărârii reține doar prevederile art. 74 – art. 76 C. pen., deși în expozitiv infracțiunea pentru care urmează a se pronunța condamnarea este identificată integral, cu denumirea marginală a textului și articolele de lege corespunzătoare.

În consecință, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., durata reținerii și arestului preventiv se va deduce din pedeapsa aplicată de la 9 august 2004 la 11 mai 2005.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A.S. împotriva deciziei penale nr. 80 din 7 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 9 august 2004 la 11 mai 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2005.