Eligibility of children born during parental displacement for ethnic persecution reparations under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal filed by the County Pension House, leaving in force the appellate decision that ordered the institution to recognize the claimant as a beneficiary of the reparative benefits under Government Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000). The dispute concerned the eligibility of a child born during the forced displacement period of their ethnic persecution victims' parents to inherit the same reparation status. The court held that the lower court correctly applied the principle that children born in the locality of their parents' expulsion or refuge suffer the same ethnic persecution and are therefore entitled to the same benefits. In doing so, the court rejected the administrative body's reliance on internal clarifications that excluded such children, ruling that such internal instructions are ultra vires and cannot contravene the provisions of the legislative framework under Law No. 24/2000 on legislative technique.
Legislator headnote
AI generatedEligibility of children born during parental displacement for ethnic persecution reparations under Law No. 189/2000: Instanța a reținut în mod corect că prin normele de aplicare a ordonanței aprobate prin H. G. nr.127/2000 în art.2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate, cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.469/ CA-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii Satu Mare prin consilierul juridic D. A., lipsind intimatul reclamant B. R.
Procedura completă.
Consilierul juridic D.A. a solicitat admiterea recursului pentru motivele invocate în scris.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28 octombrie 2002 la Curtea de Apel Oradea, Casa Județeană de Pensii Satu Mare a declarat recurs împotriva sentinței nr.469 din 23 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut pentru B. R., că beneficiază de Legea nr.189/2000, întrucât petentul s-a născut în perioada de strămutare a părinților invocând în acest sens „Precizările nr.1026/2002 ale Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări” care la pct.1.5 menționează că „nu beneficiază de prevederile acestui act normativ, copii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților”.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține următoarele:
Prin sentința nr.469 din 23 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a admis acțiunea introdusă de reclamantul B. R. împotriva Casei Județeane de Pensii Satu Mare și s-a anulat Hotărârea nr.2248 din 19 iunie 2002 emisă de pârâtă pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar a O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Instanța a reținut în mod corect că prin normele de aplicare a ordonanței aprobate prin H. G. nr.127/2000 în art.2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate, cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Instanța a apreciat că „și copii născuți în localitatea în care părinții au fost strămutați au același statut cu părinții lor, respectiv și ea a suferit persecuții pe motive etnice pe toată perioada strămutării, refugiului și care este cuprinsă între data nașterii și data retrocedării pământului românesc”.
Hotărârea atacată este legală și temeinică iar recursul declarat va fi respins ca neînetemeiat.
Este de observat că Legea nr.189 din 2 noiembrie 2000, privește „aprobarea Ordonanței Guvernului nr.105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului-Lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri”.
Rezultă deci că actul normativ are un caracter reparatoriu, față de persecuția masivă aplicată din motive etnice în teritoriul românesc, trecut forțat Ungariei prin Dictatul de la Viena.
Nu se poate susține, în mod artificial, că persoanele adulte au fost persecutate etnic, iar copiii născuți de părinții obligați a pleca din casele lor și care au suferit privațiuni, nu au fost persecutați etnic.
Cât privește așa-numitele „precizări” invocate de Casa Județeană de Pensii, sunt în afara legii.
Astfel în art.74 din Legea nr.24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se prevede în capitalul VIII, sfera reglementării că „ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora”.
Așa fiind, se constată că așa-numita „precizare” în sensul că Legea nr.189/2000 nu se aplică copiilor născuți în refugiul părinților lor este în afara Legii nr.189/2000.
Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinței civile nr.469/ CA-P din 23 septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.