Joint perpetrators of aggravated rape and robbery: evidentiary sufficiency for identification and mandatory accessory penalties for sexual offenses

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, prin rechizitoriul din 11 iunie 2003 (dosar nr. 417/P/2003) trimite în judecată pe inculpații:

- D.I.F.A. și

- B.F.M. ambii pentru infracțiunile de:

a) violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;

b) tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen.;

c) viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

d) perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201, raportat la art. 200 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate aceste infracțiuni raportate și la art. 33 lit. a) din același cod.

Actul de învinuire reține, în esență, că, în noaptea de 18 octombrie 1998, împreună, inculpații pătrund, prin efracție, în apartamentul M.S. (26 ani) din Cartierul Craiovița Nouă, municipiul Craiova, studentă la Facultatea de Drept, cu care întrețin raporturi sexuale, prin constrângerea acesteia.

Concomitent, inculpații amenință victima cu cuțitul, somând-o să le arate unde ține banii (valuta).

Supărați că nu găsesc bani, inculpații au agresat din nou victima, cu care au avut în mod repetat raporturi sexuale firești și nefirești, și au ars-o cu țigara, cauzându-i leziuni vindecabile în 7-8 zile tratament medical.

În continuare, inculpații au căutat și și-au însușit, prin violență, suma de 200.000 lei, trei inele din aur, un fier de călcat, un uscător de păr, un spray, alimente și cerceii din urechi.

D.I.F.A. a propus lui B.F.M. să omoare victima, pentru ca nu cumva aceasta să anunțe poliția, dar B.F.M. nu a acceptat această propunere.

În schimb, inculpații au legat victima la ochi, cu un prosop și au dus-o în baie, unde i-au cerut să rămână până pleacă din apartament.

Tribunalul Dolj, prin sentința penală nr. 327 din 16 aprilie 2004, condamnă pe inculpați la:

a) câte 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;

b) câte 18 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen;

c) câte 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

d) câte 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării acestei infracțiuni, dată prin rechizitoriu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite în cea mai grea, urmând ca inculpații să execute câte 18 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 din același cod.

Inculpații au fost menținuți în stare de arest, iar din durata pedepselor li s-a dedus detenția preventivă, de la 23 aprilie 2003 până la zi.

Ei au fost obligați să plătească 4.700.000 lei daune părții vătămate și câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Parchetul de pe lângă aceeași instanță și inculpații declară apel.

Parchetul critică sentința, motivând că:

a) nu s-a aplicat pedeapsa complementară pentru infracțiunea de perversiune sexuală;

b) pedepsele aplicate inculpaților nu au fost contopite cu pedepsele aplicate inculpaților anterior faptelor deduse, azi, judecății;

c) în mod greșit inculpații au fost obligați în solidar, la plata cheltuielilor făcute cu examinarea medico-legală a victimei;

d) este prea mic cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații.

La rândul lor, inculpații cer achitarea de orice penalitate, deoarece nu au săvârșit faptele ce li se impută.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 2 din 13 ianuarie 2005, admite apelurile parchetului și ale inculpaților, desființează în parte sentința atacată, descontopește pedepsele, reîncadrând faptele de violare de domiciliu și tâlhărie în art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., menținând pedepsele de câte 18 ani închisoare.

Prin aceeași decizie, instanța de apel aplică inculpaților, pentru infracțiunea de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să execute câte 18 ani închisoare și câte 3 ani interzicerea unor drepturi.

Instanța înlătură obligarea solidară, a inculpaților la plata sumei de 4.230.000 lei, către I.M.L. Craiova și majorează, la câte 9.000.000 lei cheltuielile judiciare către stat, pe care trebuie să le plătească fiecare inculpat.

Celelalte dispoziții ale sentinței sunt menținute.

Detenția preventivă a inculpaților este menținută și dedusă în continuare.

Prin recursurile de față, inculpații critică decizia susținând că nu au comis faptele pentru care sunt condamnați și că, în orice caz, li s-au aplicat pedepse excesive.

Recursurile sunt nefondate.

Instanțele au reținut corect situația de fapt, având în vedere:

a) declarațiile constante ale părții vătămate, că a fost agresată de inculpați, pe care i-a recunoscut la cercetări;

b) recunoașterea inculpaților, că partea vătămată i-a indicat ca ei fiind autorii agresiunii;

c) precizările inculpaților că nu au obiecțiuni în legătură cu modul în care a avut loc recunoașterea lor de către partea vătămată, dintr-un grup de mai multe persoane;

d) declarația părții vătămate că unul dintre cei doi agresori avea, în penis, un implant cu bile, implant găsit în penisul inculpatului D.I.F.A., cum și acesta din urmă recunoaște;

e) declarația părții vătămate că, atunci când a fost sechestrată de către inculpați, unul dintre aceștia a somat-o să-l conducă în bucătărie unde a pus mâna pe o sticlă cu apă potabilă din care a băut, urmele papilare recoltate la cercetarea locului faptei, examinate în laboratorul criminalistic, fiind identificate ca aparținând inculpatului D.I.F.A.;

f) declarația părții vătămate că, în cursul agresării ei de către cei doi inculpați, unul din ei a mers și a cumpărat țigări marca VICEROY, declarație care se coroborează cu aceea a martorului C.M.N., că el a vândut țigările și cu recunoașterea inculpatului B.F.M. că el fumează astfel de țigări;

g) declarația martorului M.C.A. care confirmă susținerile martorului C.M.N.;

h) declarația martorului G.C.M. că, în noaptea de 18 octombrie 1998, inculpatul D.I.F.A. a venit în apartamentul ei și a îndemnat-o să declare că în acea noapte nu a părăsit apartamentul;

i) portretele robot întocmite la indicațiile părții vătămate, imediat după agresarea acesteia, portrete care se potrivesc frapant, cu figurile celor doi inculpați;

j) declarațiile martorului A.I.D., că cei doi inculpați se cunoșteau mai de mult și că erau chiar prieteni, prietenie atestată și de participarea intensă la săvârșirea altor fapte de tâlhărie, cum arată actele de la dosar;

k) procesul-verbal de testare a sincerității inculpaților care conchide că aceștia sunt simulanți.

Nu sunt temeiuri ca pedepsele aplicate inculpaților să fie reduse. Faptele lor sunt grave.

Ei au mai fost condamnați, tot pentru infracțiunea de tâlhărie, la 8 ani și 5 ani de închisoare.

Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.F.M. și D.I.F.A. împotriva deciziei penale nr. 2 din 13 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 23 aprilie 2003, la 1 aprilie 2005.

Obligă recurentul inculpat B.F.M. să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat D.I.F.A. să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2005.