Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 743/2005 AI generated

Suspension of customs enforcement: loss of procedural object due to final resolution of underlying action

Case Number Decizia nr. 743/2005
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the recourse filed by the customs authority, quashed the lower court's decision, and rejected the taxpayer's underlying request as devoid of object, effectively leaving the customs assessment in force. The dispute involved a customs authority's challenge to a first-instance decision that suspended the execution of a customs control report imposing a payment of approximately 28.8 billion lei for unpaid customs duties; the suspension had been granted on the grounds that forced execution would cause financial blockage, despite the taxpayer's failure to provide a guarantee. The ICCJ ruled that because the main litigation, for which the suspension was temporary, had already been finalized by the rejection of the taxpayer's action, the pending motion for suspension no longer had a legal object. The decision relied on the procedural doctrine that interim measures are tied to the pendency of the main suit and the specific statutory framework governing the execution of budgetary claims and customs obligations, where the exhaustion of the underlying claim renders the challenge to the suspension moot.

Legislator headnote

AI generated

art. 9 din Legea nr. 29/1990, art. 403 alin. (1) C. proc. civ; Suspension of customs enforcement: loss of procedural object due to final resolution of underlying action: S-a mai precizat că instanța nu a ținut cont de prevederile art. 403 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilește în mod imperativ depunerea unei cauțiuni.

Keywords

AI generated
suspension of customs duties unpaid customs duties debt enforcement law of obligations enforcement of ruling grounds for cassation

Cited Legislation

AI generated
art. 9 din Legea nr. 29/1990
În motivarea recursului, Autoritatea Națională a Vămilor București, a susținut că, deși reclamanta a făcut cerere de suspendare a executării actului emis de către Direcția Regională Vamală Timișoara - Serviciul SULIFV, în temeiul art. 9 din Legea nr.
art. 403 alin. (1) C. proc. civ
S-a mai precizat că instanța nu a ținut cont de prevederile art. 403 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilește în mod imperativ depunerea unei cauțiuni.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la 6 noiembrie 2003, Direcția Regională Vamală Timișoara a declarat recurs împotriva încheierii civile nr. 334 din 30 septembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 7639/CA/2003, al Curții de Apel Timișoara.

În motivarea recursului, Autoritatea Națională a Vămilor București, a susținut că, deși reclamanta a făcut cerere de suspendare a executării actului emis de către Direcția Regională Vamală Timișoara - Serviciul SULIFV, în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990, instanța de fond a admis cererea în mod nejustificat, deși reclamanta nu a făcut dovada existenței unui pericol sau producerea unei pagube iminente.

Mai mult, recurenta a precizat că procesul-verbal de control din data de 11 septembrie 2003, reprezintă titlu executor, iar potrivit art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 61/2002, privind executarea creanțelor bugetare, „Exercitarea căilor de atac la organele competente, de către plătitori, cu privire la stabilirea obligațiilor bugetare, nu suspendă obligația acestora la plată”.

Deși instanța de judecată a suspendat executarea, în considerarea faptului că impunerea vamală este substanțială, iar executarea silită ar aduce pe reclamantă în blocaj financiar, în cauză s-a emis vreun act de executare financiară.

S-a mai precizat că instanța nu a ținut cont de prevederile art. 403 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilește în mod imperativ depunerea unei cauțiuni.

Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că la 30 septembrie 2003, prin încheierea nr. 334, Curtea de Apel Timișoara a admis cererea reclamantei SC I.M. SRL. Timișoara, împotriva pârâților Direcția Generală a Vămilor București și Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara.

S-a suspendat executarea procesului-verbal din data de 11 septembrie 2003, încheiat de pârâte, privind obligarea reclamantei de a plăti suma de 28.871.486.668 lei, cu titlu de drepturi vamale, până la soluționarea acțiunii ce formează dosarul nr. 7639/CA/2003, al Curții de Apel Timișoara.

Cum la termenul din 9 februarie 2005, avocatul intimatei SC I.M. SRL Timișoara a declarat în ședință publică că s-a soluționat dosarul nr. 7639/CA/2003, al Curții de Apel Timișoara, prin respingerea acțiunii, data soluționării fiind data până la care se dispusese suspendarea de către instanța de fond,; în cauză nu mai există obiect al procesului.

Așa fiind, urmează a se admite recursul declarat, iar cererea pe fond a intimatei se va respinge, ca fiind rămasă fără obiect, întrucât suspendarea atacată în cauză se pronunțase până la soluționarea dosarului nr. 7639/2003 al Curții de Apel Timișoara, care s-a soluționat prin respingerea acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția Regională Vamală Timișoara, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva încheierii nr. 334 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond, respinge cererea, ca rămasă fără obiect.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2005.