Eligibility of post-displacement births for ethnic persecution compensation under Law No. 189/2000.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 22 aprilie 2004, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 10678/10113 din 24 februarie 2004, a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că a formulat o altă acțiune în justiție împotriva pârâtei, care a fost obligată, prin sentința civilă nr. 342 din 30 ianuarie 2004, a Tribunalului București, secția a VIII-a de contencios administrativ, să constate că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 189/2000 și să-i acorde drepturile cuvenite.

Trecând peste dispozițiile instanței, pârâta a emis hotărârea nr. 10678/10113 din 24 februarie 2003, prin care i-a respins cererea, în mod netemeinic și nelegal. Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului București și-a motivat hotărârea, prin aceea că reclamanta s-a născut la peste 2 ani de la data refugiului părinților săi.

Prin sentința nr. 1212 din 12 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei C.M., a anulat hotărârea nr. 10678/10113 din 24 februarie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1943 - aprilie 1945.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din moment ce s-a stabilit refugiul părinților reclamantei, trebuie luată în considerare și suferința reclamantei, care s-a născut la doi ani după începerea refugiului, îndurând regimul de sărăcie și prigoană al părinților.

În consecință, instanța a reținut că pârâta nu putea să diferențieze regimul juridic al copiilor născuți în timpul sau după refugiul părinților, atâta timp, cât legea nu face această distincție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se susține că instanța a procedat în mod greșit, acordând reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât dovezile concludente în această privință nu au fost prezentate Comisiei de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului București.

Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut la 28 octombrie 1943, în localitatea Simeria, județul Hunedoara. De asemenea, din întregul material probator administrat în cauză, inclusiv din conținutul hotărârii emise de Comisia de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului București, s-a reținut că părinții reclamantei s-au refugiat de la Cluj, în județul Hunedoara, între anii 1941 - 1945.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat sau cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a uni tratat bilateral.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate, prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

În consecință, constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, se va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1212 din 12 mai 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2005.