Recognition of refugee benefits under Law 189/2000: evidentiary standards for wartime displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the pension fund, upholding the lower court's order to annul the initial administrative decision and compel the recalculation of benefits. The dispute involved a claimant seeking recognition of rights under Law No. 189/2000, arguing she was a refugee from Northern Transylvania between June 1942 and March 1945. The appellate court had initially ruled in the claimant's favor based on witness testimony confirming her family's displacement, while the pension fund appealed by arguing the administrative file lacked conclusive evidence. The Supreme Court found the appeal unfounded, relying on the established witness declarations to confirm the material facts of the refugee status, and ordered the maintenance of the prior judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 C. proc. civ; Recognition of refugee benefits under Law 189/2000: evidentiary standards for wartime displacement: The dispute involved a claimant seeking recognition of rights under Law No. 189/2000, arguing she was a refugee from Northern Transylvania between June 1942 and March 1945. The appellate court had initially ruled in the claimant's favor based on witness testimony confirming her family's displacement, while the pension fund appealed by arguing the administrative file lacked conclusive evidence. The Supreme Court found the appeal unfounded, relying on the established witness declarations to confirm the material facts of the refugee status, and ordered the maintenance of the prior judgment.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded and maintain the lower court's judgment.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, la 22 iunie 2004, reclamanta G.A. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anularea hotărârii nr. 12122/11070 din 30 aprilie 2004 și recunoașterea drepturilor sale prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a refugiat din Ardealul de Nord, în perioada iunie 1942 - 6 martie 1945.
Prin sentința civilă nr. 2197 din 18 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei G.A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București și a anulat hotărârea nr. 12122/11070 din 30 aprilie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta la emiterea unei noi hotărâri prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1942 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere declarațiile martorei S.M., în sensul că familia reclamantei s-a refugiat din comuna Chieșed, în Vălenii de Munte, din luna iunie 1942.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, care a motivat, în esență, că în dosarul depus la Comisie nu au existat dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Din declarațiile martorilor rezultă că familia reclamantei s-a refugiat din comuna Chieșed, în Vălenii de Munte, din luna iunie 1942.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2197 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2005.