Eligibility for military service compensation under Law 309/2002 and evidentiary conflict between military booklet and service records

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel București, la data de 15 iulie 2004, reclamantul P.C. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 6886/4805 din 25 iunie 2004 a Casei de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.

Prin sentința civilă nr. 3004 din 24 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamantul P.C., a anulat hotărârea nr. 6886/4805 din 25 iunie 2004, emisă de Casa de Pensii a municipiului București și a obligat-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 2 octombrie 1955 - 15 decembrie 1956, începând cu 1 iulie 2003.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel București a reținut, în esență, aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Casa de Pensii a municipiului București a respins cererea reclamantului P.C., arătând că perioada 15 noiembrie 1954 - 15 decembrie 1956 nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, întrucât U.M. 04554 aparținea Ministerului Apărării Naționale, iar nu Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Din conținutul livretului militar reiese faptul că între 15 noiembrie 1954 și 2 octombrie 1955, reclamantul a efectuat stagiul militar, ca degazator, la U.M. 04554, iar între 2 octombrie 1955 și 15 decembrie 1956, la Detașamentul Hunedoara, în calitate de constructor. Faptul că, în perioada 2 octombrie 1955 - 15 decembrie 1956, reclamantul P.C. a efectuat, în sensul Legii nr. 309/2002, stagiul militar la Detașamentul de muncă Hunedoara, reiese cu claritate din chiar livretul militar, act oficial emis de Ministerul Apărării Naționale. Astfel, instanța a reținut că nu mai este nevoie în acest sens de nici o adeverință din partea U.M. 02405 Pitești. Pe cale de consecință, instanța de fond a primit în parte apărările pârâtei Casa de Pensii a municipiului București, formulate în sensul că stagiul militar efectuat la U.M. 04554, ca degazator, nu se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât această unitate militară nu se regăsește în Tabelul cu evidența detașamentelor și unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, 1950 - 1961, astfel cum acest tabel a fost înregistrat în evidențele Arhivelor Naționale.

Instanța de fond a mai reținut faptul că reclamantul P.C. a solicitat recunoașterea perioadei 2 octombrie 1955 - 15 decembrie 1956 în care a efectuat stagiul militar la Direcția Generală Serviciul Muncii și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu data depunerii cererii, respectiv 12 iunie 2003.

Invocând principiul disponibilității, instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce i s-a cerut, respectiv dacă perioada 2 octombrie 1955 - 15 decembrie 1956 se cuprinde în intervalul de timp 1950 - 1961, pentru care Legea nr. 309/2002 conferă unele drepturi, celor ce au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, precum și asupra datei de la care se nasc aceste drepturi.

Instanța de fond a admis contestația formulată, având în vedere și faptul că susținerea reclamantului coincide cu recunoașterea pârâtei făcută prin întâmpinare, în sensul că cererea de acordare a drepturilor a fost depusă la Casa de Pensii a municipiului București la data de 12 iunie 2003, iar, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 309/2002, dreptul de a beneficia de prevederile legii se naște cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.

Împotriva sentinței civile nr. 3004 din 24 noiembrie 2004, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, arătând că pentru perioadele de timp invocate de petent în cererea introductivă de la instanța de fond, respectiv 15 noiembrie 1954 - 2 octombrie 1955 și 2 octombrie 1955 - 15 decembrie 1956, pentru care acesta a solicitat recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002, nu intră sub incidența acestei legi, având în vedere că la dosarul comisiei nu au fost depuse dovezi concludente și, ca atare, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru încadrarea reclamantului în prevederile art. 1 din actul normativ menționat.

Totodată, prin motivele de recurs s-a arătat că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării actului dedus judecății, întrucât Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999 a apreciat că nu au existat la dosarul pe care l-a avut la dispoziție, dovezi concludente și, pe cale de consecință, hotărârea nr. 6886/4805 din 25 iunie 2004 este corectă și legală și a fost emisă în concordanță cu documentele disponibile.

Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În soluționarea contestației formulate de petentul P.C., instanța de fond nu a luat în considerare faptul că la data emiterii de către Comisia pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, a hotărârii nr. 6886/4805 din 25 iunie 2004, aceasta nu a avut la dispoziție Fișa de evidență militară anexată adeverinței nr. CTP 773 din 9 noiembrie 2004, eliberată de U.M. 02405 Pitești. Acest fapt rezultă și din diligențele depuse de comisie care, prin adresa nr. 2763 din 15 martie 2004, a pus în vedere reclamantului P.C., să completeze dosarul nr. 4805/2003, având ca obiect soluționarea cererii acestuia, de recunoaștere a calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 309/2002, prin depunerea adeverinței eliberate de U.M. 02405 Pitești. Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că nici nu este nevoie de fișa de evidență militară.

În lipsa fișei de evidență militară solicitată, dezlegarea dată de comisie, solicitării ce i-a fost adresată de reclamantul P.C., este susținută și de caracterul ambiguu al datelor înscrise în livretul militar, potrivit cărora data - 15 decembrie 1956, de început a efectuării stagiului militar la Detașamentul Hunedoara, corespunde datei lăsării la vatră. În această privință există neconcordanță între datele din livretul militar, pe baza căruia, în mod exclusiv, a fost pronunțată sentința civilă, și datele din Fișa de evidență militară eliberată de U.M. 02405 Pitești, aspecte care nu au fost elucidate de instanța de fond. Aceste aspecte ar fi trebuit să fie analizate de instanța de fond, cu atât mai mult, cu cât în sentința civilă se face referire la apărarea pârâtei, cu privire la faptul că reclamantul nu a prezentat adeverința de la U.M. 02405, ce i-a fost solicitată de către comisie.

Față de considerentele arătate, în vederea stabilirii cu claritate a perioadei de timp în care reclamantul P.C. a efectuat stagiul militar la Detașamentul Hunedoara, dacă acest stagiu a fost sau nu a fost efectuat și pentru lămurirea neconcordanței existente între mențiunile înscrise în livretul militar și cele înscrise în fișa de evidență militară cu privire la data lăsării la vatră, urmează a fi admis recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București, casată sentința civilă atacată și trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 3004 din 24 noiembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2005.