Hotel classification withdrawal upheld; ministerial appeal wins as tourist protection outweighs operator losses

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 2559 din 7 aprilie 2003, reclamanta SC V. SRL Cluj a chemat în judecată fostul Minister al Turismului, solicitând, în temeiul art. 581 C. proc. civ., pe calea ordonanței președințiale, suspendarea executării măsurii de retragere a certificatelor de clasificare nr. 2130/1223 din 10 septembrie 2001, nr. 2744/1212 din 10 septembrie 2001 și nr. 2745/1213 din 10 septembrie 2001 a hotelului S., ca unitate de prestări servicii hoteliere categoria 2*, măsură dispusă prin procesul-verbal nr. 733 din 27 martie 2003, întocmit de către pârât, prin Direcția Generală de Autorizare și Control. Prin cererea formulată, reclamanta a mai arătat că a formulat acțiune în contencios administrativ, înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 2557 din 7 aprilie 2003, prin care a solicitat anularea, ca nelegal și netemeinic, a procesului-verbal nr. 733 din 27 martie 2003, act administrativ prin care s-a dispus suspendarea certificatelor de clasificare sus-menționate.

În susținerea cererii formulate, reclamanta SC V. SRL Cluj a arătat că, prin menținerea măsurii de retragere a certificatelor de clasificare, este grav prejudiciată, fiind silită să închidă, atât hotelul S., cât și restaurantul acestuia, ceea ce ar conduce la pierderea încasărilor pe această perioadă, cu consecința nerespectării contractelor încheiate pentru găzduirea unor delegații sportive, hotelul fiind rezervat în proporție de 100%, pentru lunile martie și aprilie 2003, precum și cu consecința desfacerii contractelor individuale de muncă ale celor 42 de angajați ai unității.

Prin sentința civilă nr. 557 din 14 mai 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis cererea formulată de reclamanta SC V. SRL Cluj și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 733 din 27 martie 2003, emis de pârâtul Ministerul Turismului, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a actului administrativ înregistrată la aceeași instanță, sub nr. 2557/2003. În motivarea sentinței civile pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele aspecte.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 29/1990, în vigoare la acea dată, se impune suspendarea actului administrativ atacat, instanța de fond apreciind că reclamanta ar încerca un grav prejudiciu prin întreruperea activității, având în vedere specificul acesteia, activitate hotelieră și de restaurant, și în condițiile în care a încheiat contracte pentru găzduirea unor delegații sportive.

De asemenea, instanța de fond a constatat și faptul că măsura suspendării are caracter temporar, respectiv până la soluționarea pe fond a acțiunii în contencios administrativ aflată pe rolul Curții de Apel Cluj, pentru anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 733 din 27 martie 2003.

Împotriva sentinței civile nr. 557 din 14 mai 2003, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 2559/2003, a declarat recurs, Ministerul Turismului, criticând-o pentru nelegalitate, în considerarea faptului că intimata-reclamantă SC V. SRL Cluj pune în pericol grav sănătatea și securitatea turiștilor, astfel cum rezultă din:

- mențiunile înscrise în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 733 din 27 martie 2003, emis de Ministerul Turismului, prin Direcția Generală de Autorizare și Control, potrivit cărora starea generală a hotelului și restaurantului este deprimantă, fiind în totală discordanță cu exigențele unui turism civilizat;

- suspendarea activității restaurantului, pentru condiții improprii, dispusă de Direcția de Sănătate Publică a județului Cluj;

- anularea autorizației sanitar-veterinare dispusă de Agenția Națională Sanitară Veterinară - Direcția Sanitar-Veterinară Cluj, prin procesul-verbal nr. 1775 din 27 martie 2003, pentru nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr. 114/1975 al ministrului agriculturii și industriei alimentare și ale art. 160 din Normele și măsurile sanitar-veterinare de aplicare a Legii sanitar-veterinare, nr. 60/1974.

Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 28 din Legea nr. 58/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, oferirea, comercializarea, vânzarea serviciilor și a pachetelor de servicii turistice, precum și crearea de produse turistice pe teritoriul României pot fi realizate numai de către agenții economici din turism autorizați de Ministerul Turismului, posesori de certificat de clasificare. Finalitatea unică a acestor dispoziții, așa cum se prevede expres în chiar debutul articolului menționat, vizează protecția turiștilor, iar nu asigurarea profitului agentului economic, indiferent de condițiile în care sunt oferite serviciile turistice. În același sens, sunt și dispozițiile art. 29 lit. a) din aceeași lege, potrivit cărora agenții economici cu activitate de turism au dreptul de a presta și de a comercializa servicii turistice, în condițiile legii, precum și cele ale art. 30 lit. b) din același act normativ, care stabilesc expres obligația agenților economici cu activitate de turism de a presta serviciile turistice la nivelul categoriei unității respective, potrivit certificatului de clasificare.

Or, așa cum este consemnat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 733 din 27 martie 2003, hotelul și restaurantul S. funcționează într-o clădire degradată care nu asigură cerințele de igienă publică, grupurile sanitare nu sunt menținute în starea corespunzătoare de funcționare și curățenie, mobilierul este, de asemenea, învechit și degradat și lipsesc dotările specifice unei unități care oferă servicii turistice.

Prin soluția pronunțată, instanța de fond a luat în considerare exclusiv prejudiciile care sunt aduse agentului economic, prin retragerea certificatelor de clasificare, ca unitate de prestări servicii hoteliere categoria 2*, fără, însă, a face referire și a avea în vedere aspectele constatate prin procesul-verbal nr. 733 din 27 martie 2003 și la riscul pe care îl reprezintă pentru potențialii beneficiari, condițiile în care le sunt oferite serviciile specifice unei unități turistice.

Este evident faptul că agentul economic suferă unele prejudicii de ordin economic, prin retragerea certificatelor de clasificare, în lipsa cărora nu își va putea desfășura activitatea în scopul obținerii de profit, dar este absolut necesar ca, în primul rând, să fie luată în considerare protecția turiștilor și alinierea la standarde europene a calității serviciilor turistice oferite, astfel cum se prevede la art. 7 din H.G. nr. 1328/2001.

Având în vedere mențiunile cuprinse în procesul-verbal nr. 733 din 27 martie 2003, întocmit de reprezentanții împuterniciți ai fostului Minister al Turismului - Direcția Generală de Autorizare și Control, în considerarea obligațiilor ce revin agenților economici cu activitate în turism, stabilite prin Legea nr. 59/1998 privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România, precum și prin legislația secundară adoptată și emisă în aplicarea acesteia, urmează să fie admis recursul declarat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și să fie modificată sentința civilă atacată, în sensul respingerii cererii formulată de intimata-reclamantă, de suspendare a măsurii dispuse de retragere a certificatelor de clasificare nr. 2130/1223 din 10 septembrie 2001, nr. 2744/1212/10 septembrie 2001 și nr. 2745/1213 din 10 septembrie 2001 a hotelului S., ca unitate de prestări servicii hoteliere categoria 2*.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului împotriva sentinței civile nr. 557 din 14 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, modifică sentința atacată, în sensul că respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamantă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2005.