Eligibility of children born during parental ethnic persecution for benefits under Law No. 189/2000
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the county pension house, thereby upholding the lower court's ruling that grants the plaintiff the status of a beneficiary under Law No. 189/2000. The dispute concerned whether the plaintiff, who was born in 1942 in a refuge town while her parents were displaced due to ethnic persecution during the period of September 1940 to March 1945, qualified for the rights and benefits conferred by that legislation. The court ruled that the statutory definition of victims does not distinguish between parents and children born during the refuge period, holding that the material and moral harm suffered by children in such circumstances is equivalent to that suffered by their parents, thus establishing eligibility regardless of the child's lack of a prior domicile.
Legislator headnote
AI generatedEligibility of children born during parental ethnic persecution for benefits under Law No. 189/2000: Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 26 septembrie 2002, reclamanta C.. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 2060 din 10 septembrie 2002, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 552/CA/2002 - P din 21 octombrie 2002, a respins acțiunea, ca rămasă fără obiect, reținând că din actele dosarului rezultă că pârâta a emis hotărârea nr. 2066 din 15 octombrie 2002, prin care a anulat hotărârea contestată, respectiv hotărârea nr. 2060 din 10 septembrie 2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta C.S., cu motivarea că instanța de fond nu a precizat dacă îi recunoaște sau nu, statutul de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 8524 din 25 noiembrie 2004, a admis recursul și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, reținând că instanța de fond avea obligația să soluționeze cauza cu care fusese învestită, făcând abstracție de actul adoptat de Casa Județeană de Pensii Bihor, de anulare a primei hotărâri emise.
Primind cauza spre rejudecare, Curtea de Apel Oradea, prin sentința civilă nr. 38/CA/2005 - PI, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit cu probele administrate în cauză, atât strămutarea familiei sale din teritoriul cedat Ungariei, în teritoriile aflate sub administrația Statului român, ca urmare a persecuțiilor etnice la care populația de origine română a fost supusă, cât și faptul nașterii sale în perioada refugiului, respectiv la 2 ianuarie 1942. Instanța a mai reținut că, în condițiile în care reclamanta a suportat rigorile refugiului alături de părinții săi, pe cale de consecință, dobândește la rândul ei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada refugiului părinților și față de împrejurarea că aceste persoane, născându-se în localitatea de refugiu, nu au un domiciliu de unde să fi fost strămutate.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite prin lege, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Textele legale au avut în vedere persecuțiile de natură etnică la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada refugiului. Traiul în refugiu a avut consecințe identice materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum intimata C.S. s-a născut la 2 ianuarie 1942, în localitatea în care părinții ei s-au refugiat ca urmare a persecuțiilor etnice suferite, în mod judicios instanța de fond a apreciat că aceasta este beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 38/CA/2005 - PI din 7 februarie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2005.