Eligibility for compensatory benefits under Law No. 309/2002 for military service performed as a sworn soldier rather than in forced labor detachments of the General Directorate of Labor
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appeal, quashed the appellate court's judgment, and dismissed the plaintiff's claim, ruling in favor of the defendant pension fund. The case involved an administrative dispute over the recognition of compensatory benefits under Law No. 309/2002 for a period of military service performed between March 1951 and March 1954. The key factual dispute centered on whether the plaintiff’s service was performed in forced labor detachments within the General Directorate of Labor or as a regular soldier within the Ministry of Defense; the plaintiff argued the former based on work records, while the defendant demonstrated via military service documents that the plaintiff had taken the military oath and served as a soldier. The ICCJ held that the legal benefit of Law No. 309/2002 is strictly limited to individuals who performed service in the forced labor detachments of the General Directorate of Labor, a civil institution separate from the military, and therefore excluded the plaintiff because his status as a sworn soldier constituted standard military service rather than the specific "forced labor" context required by the statute.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 314 C. proc. civ; Eligibility for compensatory benefits under Law No. 309/2002 for military service performed as a sworn soldier rather than in forced labor detachments of the General Directorate of Labor: Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanță constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 696 din 18 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, a anulat hotărârea nr. 9439 din 26 februarie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada de stagiul militar cuprinsă între martie 1951 - martie 1954, începând cu data de 1 martie 2004.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că din livretul militar și din fișa de evidență militară aparținând reclamantului, rezultă că, în perioada martie 1951 - martie 1954, acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, fiind folosit în activitatea de construcții și fără a avea calitatea de soldat; în perioada arătată, în afara detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, au existat și unități militare, unde tinerii nu erau înrolați ca soldați, nu aveau armă, nu depuneau jurământ, fiind „buni pentru serviciul militar, combatanți neinstruiți” și unde își efectuau stagiul militar prin muncă; precaritatea evidențelor privind unitățile din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu poate duce la pierderea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prin motivele de recurs, pârâta a susținut că din livretul militar depus la dosarul comisiei de specialitate, rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar, ca soldat, la Ministerul Forțelor Armate, iar nu în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, care este o instituție civilă din afara armatei; reclamantul a prestat muncă în cadrul Armatei Române, fără ca aceasta să aibă caracterul de „muncă forțată” la care face referire Legea nr. 309/2002.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanță constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Din livretul militar al reclamantului rezultă că, în perioada martie 1951 - martie 1954, acesta a efectuat stagiul militar la Ministerul Forțelor Armate, ca soldat, depunând jurământul militar în luna mai 1951, în cadrul Ministerului Forțelor Armate; în perioada stagiului militar, reclamantul a prestat muncă specifică activității de construcții; prin urmare, acesta a făcut parte din corpul soldaților și a fost folosit în activitatea de construcții la lucrări efectuate de Ministerul Forțelor Armate.
În mod greșit, instanța de fond a reținut că munca prestată de reclamant a avut caracter de muncă forțată care intră sub incidența reglementării Legii nr. 309/2002.
În cazul intimatului-reclamant este vorba de o muncă pe care acesta a prestat-o, în calitatea sa de soldat care a depus jurământul, în cadrul Armatei Române, iar nu de muncă forțată efectuată în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii care a funcționat, în perioada 1950 - 1961, ca instituție civilă, în afara armatei, fiind subordonată, inițial, Ministerului Construcțiilor, iar din anul 1956, Președinției Consiliului de Miniștri.
Potrivit reglementării Legii nr. 309/2002, beneficiul drepturilor conferite de aceasta îl are doar persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Cum stagiul militar efectuat de intimatul-reclamant nu intră sub incidența reglementării Legii nr. 309/2002, acesta nu poate să beneficieze de drepturile compensatorii prevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, sentința atacată va fi casată și în fond, acțiunea formulată de reclamantul N.D. va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 696 din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de N.D., ca nefondată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.