Military service in regular army units not compensable as forced labor; pension fund’s appeal granted, claimant’s action dismissed.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 645 din 4 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, a anulat hotărârea nr. 2547 din 18 februarie 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada de stagiu militar cuprinsă între 28 martie 1953 - 31 martie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002.

La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că din livretul militar aparținând reclamantului, rezultă că, în perioada 28 martie 1953 - 31 martie 1956, acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, fiind folosit ca „mână de lucru” și fără a avea calitatea de soldat; în perioada invocată de reclamant, în afara detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, au existat și unități militare unde tinerii nu depuneau jurământ, fiind „buni pentru serviciul militar, combatanți neinstruiți” și își efectuau stagiul militar prin muncă; precaritatea evidențelor privind unitățile din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu poate duce la pierderea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Prin motivele de recurs, pârâta a susținut că din livretul militar depus la dosarul comisiei de specialitate, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, ca soldat, la U.M. 04195 și U.M. 03433, aparținând Ministerului Forțelor Armate, și nu Direcției Generale a Serviciului Muncii, care este o instituție civilă din afara Armatei Române; reclamantul a prestat muncă în cadrul Armatei Române, fără ca aceasta să aibă caracterul de „muncă forțată” prevăzut în Legea nr. 309/2002.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanță constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Din livretul militar aparținând reclamantului, rezultă că, în perioada 28 martie 1953 - 31 martie 1956, acesta a efectuat stagiul militar la U.M. 04195 și U.M. 03433, ca soldat; în perioada stagiului militar, reclamantul a prestat muncă specifică activității de construcții din armată, fiind folosit la lucrările executate de aceasta.

În mod greșit, instanța de fond a reținut că munca prestată de reclamant a avut caracter de „muncă forțată”, care intră sub incidența reglementării Legii nr. 309/2002.

În cazul intimatului-reclamant, este vorba de o muncă pe care acesta a prestat-o, în calitatea sa de soldat, în cadrul Armatei Române, iar nu de muncă forțată efectuată în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii care a funcționat, în perioada 1950 - 1961, ca instituție civilă, în afara armatei, fiind subordonată inițial, Ministerului Construcțiilor, iar din anul 1956, Președinției Consiliului de Miniștri.

Potrivit reglementării Legii nr. 309/2002, beneficiul drepturilor conferite de această lege îl are doar persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.

Cum stagiul militar efectuat de intimatul-reclamant nu intră sub incidența reglementării Legii nr. 309/2002, acesta nu poate să beneficieze de drepturile compensatorii prevăzute de lege.

Pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (2) și art. 314 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi admis, sentința atacată va fi casată și în fond, acțiunea formulată de reclamantul C.I. va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței nr. 645 din 4 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de C.I., ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.