Eligibility for wartime labor compensation under Law no. 309/2002 based on military service as a worker in road and bridge construction units
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the County Pension House, upholding the lower court's decision in favor of the claimant, thereby confirming the annulment of the administrative decision and awarding the benefits provided by Law no. 309/2002 retroactively to September 2004. The dispute centered on whether the claimant's military service period from 1956 to 1958, performed as a "worker" in road and bridge construction under the General Directorate of the Labor Service, qualified for reparative benefits despite the lack of specific unit records and the ambiguity of his military specialty designation. The court held that the claimant satisfied the statutory requirements of Law no. 309/2002, which grants benefits to citizens who performed military service in labor detachments during 1950–1961, relying on Article 6 of the Methodological Norms that accepted the military book as sufficient proof; the court reasoned that the claimant’s status as a worker rather than a trained soldier, combined with the General Directorate’s involvement and the General Ministry of National Defense's confirmation that standard service records do not reflect labor assignments, established that the service constituted forced labor despite the absence of explicit "labor detachment" nomenclature in the records.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 312 C. proc. civ; Eligibility for wartime labor compensation under Law no. 309/2002 based on military service as a worker in road and bridge construction units: Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.S. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 10178 din 25 august 2004 și să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 15 noiembrie 1956 - 21 noiembrie 1958 a satisfăcut stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și în mod greșit, pârâta nu a considerat că această perioadă îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 731 din 25 noiembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 10178 din 25 august 2004. Totodată, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 15 noiembrie 1956 - 21 noiembrie 1958. De asemenea, a obligat pârâta să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, începând cu 1 septembrie 2004.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că din livretul militar rezultă că în perioada 15 noiembrie 1956 - 21 noiembrie 1958, reclamantul a fost „mână de lucru,” denumirea specialității militare fiind aceea de constructor „drumuri și poduri”. A mai susținut că prioritatea evidențelor nu poate constitui cauză de pierdere a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, care se constituie în regim reparatoriu pentru cei care din diferite motive au fost supuși în perioada armatei, la muncă.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj.
Recurenta a susținut, în esență, că lipsa unor evidențe certe privind unitățile din Direcția Generală a Serviciului Muncii nu constituie un motiv pertinent pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002. De altfel, a mai susținut recurenta, nici nu există o prioritate a evidențelor detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ci doar o altă interpretare a Legii nr. 309/2002, lărgindu-se caracterul de muncă forțată, și asupra altor activități de muncă prestate în cadrul sistemului armatei române.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
În conformitate cu prevederile art. 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, dovada încadrării în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002 se face fie cu livretul militar, fie cu relații de la U.M. nr. 02405 Pitești.
Din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a efectuat stagiului militar la U.M. 03594 Constanța, ca mână de lucru, la rubrica specialitatea militară menționându-se constructor drumuri și poduri.
La o privire mai atentă a mențiunilor făcute în livretul militar se poate concluziona că reclamantul nu a avut calitate de soldat în armată, ci a fost folosit la muncă, fapt reținut, de altfel, în mod corect și de către instanța de fond, care a arătat că mențiunea stagiului militar era impropriu folosită, „pentru că cei înrolați nu erau soldați, nu aveau armă, nu depuneau jurământ militar, ci erau buni pentru serviciul militar combatant neinstruit”.
Lipsa unor evidențe certe privind unitățile din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii este într-o oarecare măsură confirmată și de Ministerul Apărării Naționale care, prin adresa nr. A 1876 din 20 aprilie 2004, comunică Directorului executiv al Casei Județene de Pensii Dolj, că „în urma cercetării arhivistice efectuate, rezultă că înscrisurile privind arma și specialitatea militară, din fișele de evidență, nu sunt relevante în raport cu locul în care cetățeanul respectiv și-a satisfăcut stagiul militar și spre edificare trimite copiile a 3 (trei) fișe de evidență ale unor militari aflați în astfel de cazuri”.
Față de această situație, precum și de mențiunile din livretul militar al reclamantului, se poate concluziona că acesta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, chiar dacă unitatea militară unde a satisfăcut stagiul militar, nu poartă denumirea de detașament de muncă.
În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, soluția pronunțată fiind legală și în deplină concordanță cu dispozițiile aplicabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 731 din 25 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2005.