Validity of 30-day appeal deadline in absence of proven service of administrative decision
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice allowed the appellant's appeal, reversing the appellate court's dismissal of the case as time-barred and remanding the matter to the same appellate instance for a merits review, thereby finding the plaintiff succeeded in overturning the procedural rejection. The dispute involved an action to annul a pension authority's decision regarding the recognition of rights for an individual forcibly displaced on ethnic grounds from Bulgaria to Romania under the 1940 Treaty of Craiova, with the lower courts having dismissed the suit based on an expiration of the statutory contestation period. The decisive legal issue centered on the burden of proof for the service of the administrative decision; the court held that a mere dispatch log entry was insufficient evidence of actual communication, ruling that in the absence of certain proof that the defendant had legally communicated the decision to the plaintiff, the 30-day deadline for filing an administrative appeal under Article 7(4) of Government Emergency Ordinance no. 105/1999 (approved by Law no. 189/2000) had not begun to run, making the action timely.
Legislator headnote
AI generatedValidity of 30-day appeal deadline in absence of proven service of administrative decision: Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată, împotriva hotărârilor de stabilire a drepturilor prevăzute de această ordonanță, se poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 27 octombrie 2004, reclamantul Z.T. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Ilfov - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând anularea hotărârii nr. 3288 din 15 ianuarie 2004 și recunoașterea drepturilor sale prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost strămutat, pe criterii etnice, din județul Durostor (Bulgaria), în România, ca urmare a Tratatului de la Craiova din 1940.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2716 din 15 noiembrie 2004, a respins, ca tardivă, acțiunea reclamantului Z.T.
Pentru a hotărî, astfel prima instanță a reținut că potrivit borderoului din 1 aprilie 2004, comunicarea hotărârii atacate s-a făcut la această dată, iar acțiunea a fost formulată abia la 27 octombrie 2004, cu depășirea termenului prevăzut de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Z.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit, prima instanță a soluționat cererea, întrucât hotărârea nr. 3288 din 15 ianuarie 2004 nu i-a fost comunicată, așa cum susține pârâta și că la dosar nu s-a depus vreo dovadă în acest sens.
A mai arătat că a revenit cu o cerere prin care a solicitat comunicarea hotărârii, urmare căreia la data de 27 septembrie 2004 a primit de la autoritatea pârâtă, un plic gol, sigilat.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată, împotriva hotărârilor de stabilire a drepturilor prevăzute de această ordonanță, se poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.
Verificând actele dosarului, se constată că pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov nu a făcut dovada legală a comunicării hotărârii nr. 3288 din 15 ianuarie 2004, către reclamantul Z.T.
Borderoul de expediție din 1 aprilie 2004 nu reprezintă o dovadă certă că reclamantul a primit această hotărâre, ci numai că ea a fost expediată.
Corespondența ulterioară a reclamantului cu autoritatea pârâtă reprezintă mai de grabă un argument în sensul neîndeplinirii cerinței legale privind comunicarea actului.
Astfel că, în lipsa unei dovezi certe a comunicării hotărârii nr. 3288 din 15 ianuarie 2004, către reclamant, instanța de fond a făcut o aplicare eronată a dispozițiilor art. 7 alin. (4) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată.
Pentru considerentele enunțate, recursul se vădește fondat, urmând a fi admis, cu consecința trimiterii cauzei, pentru judecarea în fond, la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Z.T. împotriva sentinței civile nr. 2716 din 15 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza, la aceiași instanță, spre rejudecare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2005.