Update of judicial service pension linked to active magistrates' remuneration
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Public Ministry–Prosecution Office of the High Court of Cassation and Justice, thereby upholding the appellate court’s judgment in favor of the retired magistrate. The dispute concerned the failure of the administrative authority to automatically update the appellant’s service pension as of January 1 and October 1, 2002, following changes in the remuneration of active magistrates. The Court held that the administrative refusal constituted an unjustified rejection of a statutory right, as the Public Ministry had a legal obligation to communicate the updated pension amount to the National Pensions House ex officio. The decision was grounded in the interplay between Article 103 of Law No. 92/1992 (as amended by Government Emergency Ordinance No. 83/2000), which mandates pension adjustment based on active magistrates' salaries, and Article 13 of Law No. 216/2001, confirming that the initial claim for recognition of the right to updated pension payments was legally justified.
Legislator headnote
AI generatedart. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001, art. 103 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, art. 103 din Legea nr. 92/1992, art. 13 din Legea nr. 216/2001, art. 103 din Legea nr. 29/1992, art. 312 C. proc. civ; Update of judicial service pension linked to active magistrates' remuneration: Obiectul cererii inițiale îl constituie recunoașterea dreptului de actualizare a pensiei de serviciu, la 1 ianuarie 2002 și 1 octombrie 2002, conform art. 103 din Legea nr. 29/1992, în raport cu indemnizația de încadrare lunară a magistraților în activitate, calculată ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 216/2001.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2511/2004, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantului T.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a constatat dreptul reclamantului la actualizarea pensiei de serviciu, la data de 1 ianuarie 2002 și 1 octombrie 2002, prin aplicarea prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 216/2001 și art. 103 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, republicată și a obligat pârâtul să comunice Casei Naționale de Pensii, cuantumul actualizat al pensiei de serviciu, la data de 1 ianuarie 2002 și 1 octombrie 2002, în vederea plății diferențelor cuvenite reclamantului, pentru anul 2002.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul este beneficiar al unei pensii de serviciu care, conform art. 103 din Legea nr. 92/1992, cu modificările ulterioare, se actualizează cu salariile de bază ale magistraților în activitate.
S-a apreciat de prima instanță, că răspunsul dat reclamantului de autoritatea administrativă, prin adresa nr. 1003/2004, reprezintă un refuz nejustificat de a-i soluționa cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, respectiv dreptul de actualizare a pensiei de serviciu prevăzut de Legea nr. 92/1992, coroborat cu art. 13 din Legea nr. 216/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a apreciat ca eronată, cererea reclamantului, în raport cu dispozițiile legale în materie. S-a motivat recursul, în sensul că s-au avut în vedere de către autoritatea administrativă, dispozițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, O.G. nr. 83/2000, cât și O.U.G. nr. 187/2001.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Obiectul cererii inițiale îl constituie recunoașterea dreptului de actualizare a pensiei de serviciu, la 1 ianuarie 2002 și 1 octombrie 2002, conform art. 103 din Legea nr. 29/1992, în raport cu indemnizația de încadrare lunară a magistraților în activitate, calculată ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 216/2001.
Fără posibilitate de tăgadă este faptul că pe acest aspect, aplicarea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 216/2001 a fost soluționată de instanță, în mod irevocabil, însă obiectul acțiunii de față este neaplicarea de către recurent, a art. 103 din Legea nr. 92/1992, și nu dacă se aplică sau nu, art. 13 din Legea nr. 216/2001.
Referirile recurentului la O.U.G. nr. 187/2001 și O.G. nr. 42/2002, nu au relevanță în speță, întrucât se referă la alte aspecte care nu au legătură cu cauza de față.
De necontestat este și faptul că recurentul-pârât avea obligația de a comunica din oficiu actualizarea la Casa Națională de Pensii, în vederea actualizării pensiei de serviciu a intimatului, în raport cu noile indemnizații ale magistraților în activitate și conform dispozițiilor art. 103 din Legea nr. 92/1992, cu modificările ulterioare.
Astfel, corect instanța de fond a constatat că răspunsul dat intimatului-reclamant, prin adresa nr. 1003/2004, reprezintă un refuz nejustificat de a-i soluționa o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.
Coroborând dispozițiile art. 103 din Legea nr. 92/1992, O.G. nr. 83/2000 și ale art. 13 din Legea nr. 216/2001, în mod legal prin sentința atacată, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantului-intimat.
Față de aceste considerente, se apreciază că hotărârea nr. 2511/2004 este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 2511 din 3 noiembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2005.