Administrative challenge to criminal prosecutor's refusal to investigate and procedural delays lacks substantive legal character and admissibility
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, upholding the appeal court’s decision to reject the underlying administrative action, thereby leaving the initial dismissal of the plaintiff’s claims in force. The dispute concerned a criminal complaint filed by the plaintiff against a local prosecutor’s office, where the plaintiff sought access to case files, communication of specific procedural details regarding lost documents and salary payments, and a formal audience date, challenging the prosecutor’s refusal to investigate and the closure of the criminal case. The Court determined that the administrative jurisdiction was inadmissible for the requested relief, as the claims did not meet the statutory requirements for administrative litigation under Article 1 of Law No. 29/1990, and the matter was properly governed by the Code of Criminal Procedure, noting that the prosecutor had already responded to the plaintiff’s memoranda and that the administrative court lacks the authority to control the internal organization of judicial proceedings or the manner in which audiences are scheduled.
Legislator headnote
AI generatedart.124 C. pen, art.1 din Legea nr.29/1990, art.304 C. proc. civ, art.3041 C. proc. civ; Administrative challenge to criminal prosecutor's refusal to investigate and procedural delays lacks substantive legal character and admissibility: Curtea de Apel București a reținut în fapt că cererea reclamantului nu întrunește condițiile cerute de art.1 din Legea nr.29/1990.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
S-a luat în examinare recursul declarat de T. V. împotriva sentinței civile nr.1635 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția contencios administrativ.
La apelul nominal s-au prezentat: intimatul pârât Ministerul Public prin procuror, lipsind recurentul reclamant T. V..
Procedura completă.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, apreciind că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 29 ianuarie 2002 la Curtea de Apel București, T. V. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1635 din 29 noiembrie 2001, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, petentul a susținut că în 1993 a formulat o plângere penală (dosarul nr.341/P/1993) dar pârâtul (Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București) a refuzat să cerceteze faptele reclamate, să finalizeze lucrarea în termenele legale astfel încât prin rezoluție 25 februarie 2000, în temeiul prevederilor art.124 C. pen., pârâta a dispus închiderea și clasarea dosarului.
Recurentul mai arată că nu a contestat soluția, dar a cerut Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 să-i răspundă la memoriile înaintate (ultimul din 4 octombrie 2001), să-i comunice o dată de audiență, ocazie în care să ia cunoștință de dosarul de urmărire penală nr.341/P/1993. A mai solicitat petentul ca pârâtul să-i comunice cine se face vinovat de dispariția de la sediul parchetului a dosarului nr.341/1993 cu privire la care s-a luat măsura reconstituirii, cine a eliberat adresa nr.4561/P/1993 și cine a încasat în numele lui suma de 14.401 $ lunar reprezentând salariu brut, în condițiile în care nu a avut contracte de muncă și nici nu a semnat vreun stat de plată.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1635/2001, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul T. V., în contradictoriu cu Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Curtea de Apel București a reținut în fapt că cererea reclamantului nu întrunește condițiile cerute de art.1 din Legea nr.29/1990.
Reclamantul chiar a depus răspunsurile date de pârât la unele memorii, dar ceea ce solicită petentul să i se comunice, prin cele 6 puncte din acțiune sunt cereri inadmisibile în contencios administrativ.
Verificându-se actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție constată că T. V. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.
Cercetările penale ce s-au efectuat în dosarul nr.341/P/1993 s-au supus dispozițiilor C. proc. pen.
Din modul în care decurge cercetarea penală, eventualele plângeri împotriva felului în care este instrumentată cauza penală urmează în mod obligatoriu dispozițiile C. proc. pen.
Așa fiind și cum în cauză s-a făcut dovada că Parchetul (fila 5, fila 10, fila 11, din dosarul nr.1931/2001 al Curții de Apel București) a răspuns la memoriile petentului, nu se poate susține că nu i s-a răspuns la sesizările făcute.
Faptul că nu i s-a comunicat în scris o dată la care să fie primit în audiență când petentul ca parte interesată trebuia să facă diligențe mergând în audiență sau cereri de consultații juridice (fila 17 din dosarul nr.1931/2001 al Curții de Apel București) nu constituie cereri care să se încadreze în contencios administrativ așa cum corect a reținut instanța de fond.
Pe de altă parte, instanța de contencios administrativ nu se constituie în organ de control al felului în care se organizează munca în Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 urmând a stabili dacă pârâtul a adoptat o soluție corectă sau nu în organizarea audiențelor.
Ceea ce este cert în cauză este faptul că cererea așa cum a fost făcută de petent nu se încadrează în dispozițiile art.1 din Legea nr.29/1990, întrucât la memoriile făcute de reclamantul recurent i s-a răspuns, așa cum rezultă din înseși copia adreselor depuse chiar de acesta la dosarul Curții de Apel București.
De altfel, nici motivele de recurs formulate de petent nu se încadrează în dispozițiile art.304 C. proc. civ., instanța de recurs făcând verificarea cauzei în condițiile art.3041 C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de T. V. împotriva sentinței civile nr.1635 din 29 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, Secția contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2003.