Refugee status under Law 189/2000 for ethnic persecution during 1940–1945 regimes
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the local Pension House, thereby upholding the appellate court’s decision that obliges the administrative body to recognize the claimant’s status as a beneficiary of Law No. 189/2000 for the period from June 1940 to March 6, 1945. The dispute concerned the claimant's challenge to an administrative decision denying compensation rights, asserting that she had fled from Bessarabia to Romania in June 1940 and did not return. The court found the appeal unfounded based on decisive evidence, including witness testimonies, a legal certificate from the National Archives confirming her registration as a refugee, and matriculation records proving her presence in Romania during the relevant period, which collectively satisfied the evidentiary requirements for refugee status. The legal basis for the decision rests on Article 1, paragraph c, of Law No. 189/2000 and Government Ordinance No. 105/1999, which provide compensatory rights to Romanian citizens who suffered ethnic persecution during the regime period starting September 6, 1940, specifically covering individuals who were refugees from ceded territories.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Refugee status under Law 189/2000 for ethnic persecution during 1940–1945 regimes: 189/2000 for the period from June 1940 to March 6, 1945. The dispute concerned the claimant's challenge to an administrative decision denying compensation rights, asserting that she had fled from Bessarabia to Romania in June 1940 and did not return. The court found the appeal unfounded based on decisive evidence, including witness testimonies, a legal certificate from the National Archives confirming her registration as a refugee, and matriculation records proving her presence in Romania during the relevant period, which collectively satisfied the evidentiary requirements for refugee status. The legal basis for the decision rests on Article 1, paragraph c, of Law No. 189/2000 and Government Ordinance No. 105/1999, which provide compensatory rights to Romanian citizens who suffered ethnic persecution during the regime period starting September 6, 1940, specifically covering individuals who were refugees from ceded territories.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to justify the dismissal of the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12 mai 2004, la Curtea de Apel București, reclamanta P.L. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 11387/6998 din 19 martie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a refugiat din Basarabia, în luna iunie 1940, din localitatea Grinăuți, județul Soroca, în România, de unde nu a mai revenit în localitatea de domiciliu.
Prin sentința nr. 1583 din 30 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.L., a obligat pârâta Casa de Pensii a municipiului București, să-i stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada iunie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că din înscrisurile probatorii depuse la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada că a fost refugiată din Basarabia, în România, în luna iunie 1940 și nu s-a mai întors niciodată în localitatea de domiciliu, de unde s-a refugiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivare, recurenta a susținut, în esență, că instanța de fond a încălcat vădit legea, sub aspectul aprecierii probatoriilor administrate, precum și al nerespectării normelor legale aplicabile. A mai susținut că Legea nr. 189/2000 acordă drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.
Recursul este nefondat.
Din declarațiile autentificate ale martorelor M.E. și M.C. rezultă că intimata a fost refugiată, împreună cu familia sa, din Grinăuți, județul Soroca, Basarabia, în România, în luna iunie 1940 și nu s-a mai întors niciodată în localitatea de unde s-a refugiat.
Prin adresa nr. 2485 din 23 noiembrie 2002, Direcția Județeană a Arhivelor Naționale a eliberat o copie legalizată-extras de pe „Registrul pentru înscrierea carnetelor refugiaților veniți din teritoriile cedate: Bucovina, Basarabia, Dobrogea și Transilvania” - Prefectura județului Iași - Biroul Refugiaților, prin care se atestă faptul că reclamanta, împreună cu părinții și frații săi, s-a refugiat din Basarabia, figurând înregistrată în această calitate, la nr. 149 în registrul menționat.
Coroborând aceste date, cu foile matricole ale reclamantei, care fac dovada că reclamanta se afla la Iași, înscrisă la liceu în anii 1940 - 1941 și 1945 - 1946, se poate reține că intimata probează perioada de refugiu conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații prevăzute în actul normativ menționat anterior.
Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Înalta Curte constată că recursul este nefondat și, potrivit art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 1583 din 30 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.