Tax litigation: Statutory suspension of payment obligations during administrative contestation and requirement of specific criminal indices to suspend administrative merits review

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 septembrie 2003, la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, sub nr. 279, reclamanta SC C. SRL Brașov a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Garda Financiară Brașov, anularea parțială a deciziei nr. 281 din 25 august 2003, pct. 1 și 2; admiterea contestației în ce privește cererea de suspendare a obligației de plată a datoriilor fiscale stabilite prin procesul-verbal nr. 503 din 24 ianuarie 2003, încheiat de comisarii Gărzii Financiare; obligarea intimatului Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Soluționare a Contestației, de a se pronunța pe fondul acesteia.

În motivarea acțiunii, s-a precizat de către reclamantă, că prin procesul-verbal de control nr. 503 din 24 ianuarie 2003, a fost obligată la plata către bugetul de stat, a sumei de 13.201.227.778 lei, reprezentând impozit pe profit și T.V.A., cu majorări de întârziere.

Împotriva acestui act a formulat contestație, prin care s-a solicitat suspendarea obligației, precum și anularea, iar Ministerul Finanțelor, prin decizia nr. 281 din 25 august 2003, a respins, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a obligației fiscale; a dispus suspendarea pe fond a contestației, până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, cu reluarea procedurilor administrative și a disjuns capătul de cerere privind soluționarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor prin care s-a aplicat o amendă.

Referitor la cererea de suspendare a obligațiilor fiscale de plată, care a fost respinsă ca inadmisibilă, societatea a precizat că Ministerul Finanțelor a făcut o interpretare greșită a legii, fără a ține seamă de prevederile art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 61/2002, republicată.

În ce privește suspendarea soluționării contestației pe fond, reclamanta a precizat că nu există indicii în săvârșirea unei infracțiuni, simpla înregistrare a actului de control la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov nu reprezintă și începerea urmăririi penale.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 279, pronunțată la 25 noiembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat în parte decizia nr. 281/2003, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția de Soluționare a Contestației, în ce privește respingerea, ca inadmisibilă a cererii privind suspendarea obligațiilor de plată și în ce privește soluționarea pe fond a contestației.

Pentru a hotărî astfel, instanța de contencios administrativ a reținut, referitor la primul punct din decizie, că o atare măsură contravine dispozițiilor art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 61/2002, potrivit căruia „la cererea debitorului, autoritățile administrației publice, prin organul competent, vor dispune suspendarea obligației de plată a creanțelor bugetare, până la soluționarea contestației”, astfel că respingerea cererii, ca inadmisibilă, este nelegală.

În ce privește dispoziția de suspendare a soluționării pe fond a contestației, instanța a reținut că organul de control poate lua această măsură, numai atunci când există indiciile săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în procedura administrativă prealabilă.

Simpla înregistrare a actelor de control fiscal la organul de cercetare penală, fără a se arăta care sunt indiciile infracționale și care este legătura directă cu soluționarea acestei căi de atac administrative, nu se justifică în contextul art. 10 din O.G. nr. 13/2001.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, în sensul că denumirea societății este SC C. SRL, și nu SC C.M. SRL și că sentința pronunțată este definitivă și irevocabilă, astfel cum prevede art. 10 alin. (1) din Legea nr. 506/2001, pentru aprobarea O.G. nr. 13/2001.

Prin încheierea din 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ, a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale, cu motivarea că denumirea societății a fost menționată corect.

În ce privește celălalt aspect, instanța a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 506/2001, pentru aprobarea O.G. nr. 13/2001, ar fi fost aplicabile, când s-ar fi solicitat numai suspendarea soluționării pe fond a contestației, or hotărârea a adus dezlegare și unui alt capăt de cerere referitor la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii privind suspendarea executării obligațiilor de plată și pe cale de consecință, nu se poate pronunța o hotărâre cu căi diferite de atac.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, reclamanta, invocându-se prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit instanța a reținut că în dispozitivul sentinței nu poate să înscrie două căi de atac diferite și că nici un text din Codul de procedură civilă nu interzice o atare precizare.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și justiție, analizând critica, urmează să o respingă ca nefondată.

Rezultă că în mod corect, instanța de contencios administrativ a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, reținând că acțiunea, astfel cum a fost formulată, a cuprins două capete de cerere: suspendarea executării obligațiilor de plată și obligarea intimatului la soluționarea pe fond a contestației, astfel că fiind soluționată în ansamblu, nu se pot înscrie două căi de atac diferite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C. SRL Brașov împotriva încheierii de ședință din 8 ianuarie 2004, dată în dosarul nr. 1290/F/2003, al Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.