Refugee status recognition in pension law: failure to meet the 30-day judicial deadline by first appealing to the administrative authority
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the lower court’s decision to reject the plaintiff's action as time-barred. The dispute concerned the annulment of a pension authority decision and the recognition of refugee status for the period 1940–1945, but the central issue was procedural: the plaintiff filed the administrative challenge with the issuing authority rather than the competent court. Relying on Article 7, point 4 of Emergency Ordinance no. 105/1999, which mandates a 30-day filing deadline for appeals against pension commission decisions, the court determined that the plaintiff’s prior submission to the administrative body did not interrupt the limitation period for judicial recourse. The court rejected the argument that the administrative authority was obligated to inform the plaintiff of the correct procedural channel, applying the doctrine that ignorance of the law cannot be invoked to excuse one’s own fault, thereby confirming the trial court’s dismissal of the case for tardiness.
Legislator headnote
AI generatedRefugee status recognition in pension law: failure to meet the 30-day judicial deadline by first appealing to the administrative authority: Potrivit art. 7 pct. 4 din O.G. nr. 105/1999, „împotriva hotărârii Comisiei județene de pensii sau a municipiului București, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990”.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 1689 din 24 noiembrie 2003 și obligarea acesteia să-i recunoască statutul de persoană refugiată, întrucât în perioada septembrie 1940 - septembrie 1945 a fost refugiată în Sisești, Maramureș.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 718 din 27 mai 2004, a admis excepția tardivității formulării contestației și pe cale de consecință, a dispus respingerea acesteia, ca tardivă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta ar fi trebuit să se adreseze direct instanței de judecată, și nu emitentului actului, fapt ce a determinat depășirea termenului legal de 30 de zile.
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamanta R.M., susținând că la momentul depunerii, plângerea a fost făcută în termen legal, dar că fiind îndreptată greșit către intimată, aceasta era obligată să-i pună în vedere, instanța competentă a-i soluționa cererea sau să o expedieze acesteia.
Recursul este nefondat.
În fapt, la data de 29 aprilie 2004, recurenta-reclamantă a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 1689 din 24 noiembrie 2003, a Casei Județene de Pensii Maramureș.
Potrivit art. 7 pct. 4 din O.G. nr. 105/1999, „împotriva hotărârii Comisiei județene de pensii sau a municipiului București, persoana interesată poate face contestație la curtea de apel, în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990”.
În speță, reclamanta s-a adresat Curții de Apel Cluj, la data de 29 aprilie 2004, deși, așa cum rezultă din adresa nr. 47329 din 22 martie 2004, a Casei Județene de Pensii Maramureș, avea cunoștință de hotărârea nr. 1689 din 24 noiembrie 2003, încă de la data de 19 decembrie 2003, când a formulat contestație, la pârâtă.
Cum reclamanta s-a adresat mai întâi emitentului actului, și nu instanței de judecată, ea a depășit termenul legal de 30 de zile prevăzut de lege, acțiunea fiind tardiv formulată, așa încât respingerea acesteia, ca tardivă, de către instanța de fond, este corectă. Cât privește susținerea recurentei, că emitentul actului ar fi trebuit să-i comunice instanța competentă a-i soluționa cauza și termenul în care să se adreseze acesteia, menționăm că acesta nu poate fi primită, întrucât conform unui principiu de drept unanim cunoscut, nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, invocând propria sa vină.
În consecință, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, recursul este nefondat și urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinței civile nr. 718 din 27 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2005.