Eligibility for ethnic persecution benefits: distinction between Bessarabian refugees and agrarian reform colonists
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal, upholding the lower court’s decision that rejected the claim, thereby confirming the pension authority's position that the claimant did not meet the statutory criteria for ethnic persecution benefits. The dispute concerned a claimant's attempt to obtain legal recognition as an ethnic refugee from Bessarabia to access compensatory rights, but evidence indicated he was actually a colonist who settled in 1945 for agrarian reform, a period later than the September 9, 1945, cutoff date established by the law, and official archival records confirmed he was not listed among Bessarabian refugees. The court's decision relied on Article 1 of Government Emergency Ordinance No. 105/1999 and Article 2 of Government Ordinance No. 127/2002, determining that the claimant failed to prove the required status of a displaced person suffering ethnic persecution within the specified timeframe, and that witness testimonies were insufficient to override documentary evidence.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for ethnic persecution benefits: distinction between Bessarabian refugees and agrarian reform colonists: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate de lege.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bacău, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună obligarea acesteia de a-i recunoaște calitatea de persoană persecutată din motive etnice, cu consecința drepturilor ce decurg din aceasta.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși s-a refugiat din Basarabia, în anul 1944, totuși Comisia specială din cadrul Casei Județene de Pensii Bacău nu i-a acordat drepturile prevăzute de legea ce reglementează această materie, motivat de faptul că acest lucru nu a fost dovedit.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 161 din 26 martie 2004, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamant, reținând că acesta a fost colonist, iar data mutării spre colonizare este ulterioară perioadei prevăzută de Legea nr. 189/2000 (9 septembrie 1945).
Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, reclamantul A.V. care a susținut, în esență, că a fost refugiat din Basarabia, deși, cu răspunsul primit de la Arhivele Naționale nu poate dovedi această situație, rămânând să probeze doar cu declarații de martori.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate de lege.
Din analiza acestui text rezultă că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice.
Potrivit art. 2 din H.G. nr. 127/2002, „prin persoană strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, reclamantul, născut la data de 3 februarie 1931, în localitatea Băhnăseni, județul Bacău, împreună cu familia sa s-au stabilit în anul 1945, în Jimbolia, județul Timiș, unde conform „Reformei agrare” au fost împroprietăriți cu casă și teren, fiind coloniști, și nu refugiați.
Că este așa, ne confirmă și Direcția Arhivelor Naționale care, în urma cercetărilor efectuate în tabelele cu cetățenii refugiați din Basarabia, în perioada 1944 - 1950, arată că reclamantul și familia sa nu figurează în aceste tabele.
Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de fond, că declarațiile autentificate date de martorele L.V. și B.A. nu au valoare juridică în a proba calitatea de refugiat din Basarabia, a reclamantului, cu atât mai mult, cu cât data mutării spre colonizare este ulterioară datei de 9 septembrie 1945.
Față de considerentele sus-menționate, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.V. împotriva sentinței civile nr. 161 din 26 martie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2005.