Territorial competence conflict in administrative litigation: elective domicile of plaintiff under Law 29/1990 vs. common law domicile of defendant
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by determining that the Bucharest Court of Appeal holds territorial competence to adjudicate the case, ordering the case to be referred back to that instance. The dispute arose when the plaintiff, an association, filed an action under the Administrative Litigation Law to annul administrative instructions issued between 1950 and 1960 against the Ministry of Justice; a conflict emerged because the Bucharest Court of Appeal declined jurisdiction citing the plaintiff's alternative right to sue at its domicile, while the Craiova Court of Appeal declined jurisdiction respecting the plaintiff's prior choice of the defendant's domicile. The decisive legal basis was the interpretation of Article 6(1) of Law No. 29/1990 as a protective, non-mandatory norm rather than an exclusive one, meaning the plaintiff retains the right to waive this protection and elect the general civil procedure rule (Article 5 of the Civil Procedure Code) to sue at the defendant's domicile, thereby validating the initial choice of the Bucharest Court of Appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 din Legea nr. 29/1990, art. 20 pct. 2 C. proc. civ, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, art. 5 C. proc. civ; Territorial competence conflict in administrative litigation: elective domicile of plaintiff under Law 29/1990 vs. common law domicile of defendant: Pentru a hotărî astfel, această instanță a avut în vedere excepția invocată de reclamantă față de prevederile art. 6 din Legea nr. 29/1990, prin care se instituie o competență alternativă ce-i conferă posibilitatea de a se adresa și instanței de la domiciliul său.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel București, reclamanta Asociația L.C.A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Justiției și ministrul justiției, anularea, ca nelegale, a unor instrucțiuni emise în anii 1950 - 1960.
Și-a motivat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 29/1990.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 701/2004, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței invocată de Ministerul Justiției și și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, având în vedere dispozițiile art. 6 din Legea nr. 29/1990.
La rândul ei, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 415 din 17 iunie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și, constatând conflict negativ de competență, a înaintat dosarul, Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru regulator de competență.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a avut în vedere excepția invocată de reclamantă față de prevederile art. 6 din Legea nr. 29/1990, prin care se instituie o competență alternativă ce-i conferă posibilitatea de a se adresa și instanței de la domiciliul său.
Constatând că în cauza dedusă judecății s-a ivit un conflict negativ de competență, în sensul reglementării art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Curtea urmează să stabilească care este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, judecarea acțiunilor formulate în baza art. 1 din aceeași lege, este de competența instanței, în a cărei rază teritorială își are domiciliul, reclamantul.
În raport cu norma de drept comun în materie de competență teritorială, respectiv art. 5 C. proc. civ., potrivit căruia cererea se face la instanța de la domiciliul pârâtului, reglementarea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 instituie o normă de protecție în favoarea reclamantului, acesta având dreptul să aleagă între norma de drept comun și norma de protecție.
Prin urmare, nu se poate considera că art. 6 din Legea nr. 29/1990 cuprinde o dispoziție imperativă, de ordine publică, prin care să fie atribuită instanței de la domiciliul reclamantului, o competență teritorială exclusivă.
Aceasta presupune că reclamantul, la alegerea sa, poate înlătura competența instituită în materia contenciosului administrativ, prin sesizarea instanței de la domiciliul pârâtului, în aplicarea regulilor din dreptul comun.
Cum, în cauză, reclamanta a făcut o astfel de opțiune, în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, Înalta Curte va stabili că acestei instanțe, respectiv Curții de Apel București, îi revine competența de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, căreia i se trimite cauza.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.