Eligibility for communist regime victim benefits under Law No. 309/2002 based on hard labor during military service
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, set aside the lower court's dismissal, and remanded the case for retrial with instructions to gather additional evidence from national archives and military units to verify the claimant's eligibility. The dispute concerned the validity of a pension agency decision rejecting the claimant's application for benefits under Law No. 309/2002, which compensates victims of communist regimes; the claimant argued that their military service involving hard labor on roads and bridges qualified them for benefits, while the initial lawsuit had been redirected from a challenge to the law itself to a challenge against the specific administrative refusal. The decisive legal basis was that the claimant failed to prove they served in the specific "labor detachments" under the General Directorate of Labor required by Article 1 of Law No. 309/2002, necessitating further probative steps under Article 129(5) of the Civil Procedure Code and Article 6(2) of Law No. 309/2002 to establish eligibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 29/1990, art. 1 din Legea nr. 309/2002, art. 129 alin. (5) C. proc. civ, art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, art. 312 alin. (2) C. proc. civ; Eligibility for communist regime victim benefits under Law No. 309/2002 based on hard labor during military service: The dispute concerned the validity of a pension agency decision rejecting the claimant's application for benefits under Law No. 309/2002, which compensates victims of communist regimes; the claimant argued that their military service involving hard labor on roads and bridges qualified them for benefits, while the initial lawsuit had been redirected from a challenge to the law itself to a challenge against the specific administrative refusal. The decisive legal basis was that the claimant failed to prove they served in the specific "labor detachments" under the General Directorate of Labor required by Article 1 of Law No. 309/2002, necessitating further probative steps under Article 129(5) of the Civil Procedure Code and Article 6(2) of Law No. 309/2002 to establish eligibility.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedServes as the procedural legal basis for admitting the appeal, setting aside the lower court's judgment, and remanding the case for retrial.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 martie 2004, reclamantul I.D. a chemat în judecată Guvernul României, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze Legea nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, împreună cu familia sa, a avut de suferit privațiunile comuniste și că a efectuat stagiul militar, în condiții deosebit de grele, la drumuri și poduri, aceste situații nefiind recunoscute de Legea nr. 309/2002, pe care o contestă.
Prin întâmpinarea depusă, Guvernul României a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că obiectul cererii reclamantului nu privește contestarea unui act administrativ, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990 și Guvernul nu poate să răspundă în condițiile legii speciale, a contenciosului administrativ, pentru actele de autoritate adoptate de Parlament, pe baza și în vederea executării legii, ci numai atunci când se contestă legalitatea actelor pe care le adoptă.
A mai susținut că reclamantul nu a respectat condițiile de fond, sub aspectul elementelor acțiunii civile, astfel că obiectul cererii de chemare în judecată a reclamantului nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 112 pct. 3 și 4 C. proc. civ., în sensul că nu este indicat obiectul cererii care trebuie să fie: licit, posibil, determinat și identificat cu exactitate.
În ședința publică de la 23 martie 2004, instanța de fond a pus în discuția părților, excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, excepție care a fost admisă în considerarea împrejurării că Guvernul nu adoptă legi pentru a fi în măsură să le anuleze sau să le modifice, ci adoptă acte de autoritate administrativă, pe baza și în executarea legii.
La solicitarea instanței, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că nu a mai contestat Legea nr. 309/2002, ci hotărârea nr. 2365 din 24 aprilie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Giurgiu, prin care i-a fost respinsă cererea privind stabilirea calității de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pe care o consideră nelegală, întrucât a efectuat stagiul militar la U.M. 01729 Constanța, unde a lucrat la drumuri și poduri, muncă efectuată în condiții deosebit de grele și care îi poate conferi calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
Prin întâmpinarea formulată, Casa Județeană de Pensii Giurgiu a solicitat respingerea cererii, ca tardiv introdusă, și pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Prin sentința nr. 680 din 13 aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepția privind tardivitatea introducerii acțiunii și a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că pârâta nu a dovedit tardivitatea introducerii acțiunii reclamantului, în sensul că nu a probat cu înscrisuri, data comunicării hotărârii comisiei, iar pe fondul cauzei a reținut că reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. 01729 Constanța, și nu în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul I.D., considerând-o netemeinică, susținând, în esență, că în mod greșit, instanța de fond a reținut că a solicitat anularea Legii nr. 309/2002, și că nu întrunește condițiile pentru a fi beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002. A mai susținut că a făcut dovada calității sale de beneficiar al dispozițiilor Legii nr. 309/2002, cu înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond.
Înalta Curte constată că din înscrisurile depuse atât la dosarul instanței de fond, cât și în faza procesuală a recursului, nu rezultă că recurentul a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, motiv pentru care va dispune casarea sentinței atacate și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.
Instanța de trimitere va avea în vedere suplimentarea probatoriului, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, în sensul de a cere relații la Arhivele Naționale, la U.M. 02405 Pitești, precum și la Centrul militar județean, pentru eliberarea unei adeverințe de evidență a efectuării stagiului militar al recurentului sau eliberarea oricărui înscris oficial care poate dovedi calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
În temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de I.D., împotriva sentinței civile nr. 680 din data de 13 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.