Entitlement of surviving spouse to restitutionary pension benefits under Law 189/2000 contingent on proof of ethnic persecution and forced displacement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the appeal, upholding the lower court’s decision that denied the claimant's application. The case involved a dispute where a surviving spouse challenged a pension authority's refusal to grant benefits under Government Emergency Ordinance No. 105/1999 and Law No. 189/2000, arguing that her deceased husband had been ethnically persecuted and forced to relocate from the former USSR to Romania. The court found the appeal unfounded because the claimant failed to provide sufficient evidence to prove the required ethnic persecution or the specific circumstances of the forced displacement, as witness testimonies were inconclusive and newly submitted documents did not resolve contradictions in the record. The decisive legal basis was Article 1(lit. c) and Article 3 of O.G. No. 105/1999, which mandate that beneficiaries must prove they were displaced from their domicile due to persecution, a standard not met in this instance.
Legislator headnote
AI generatedEntitlement of surviving spouse to restitutionary pension benefits under Law 189/2000 contingent on proof of ethnic persecution and forced displacement: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta H.A., invocând prevederile art. 299, 301-303 și 3041 C. proc. civ., susținând că soțul său a fost persecutat din motive etnice, fiind nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, Cahul, Basarabia, în mai multe localități din România, respectiv, Iași, Brăila, și ulterior, în Timișoara, unde a absolvit Facultatea de Construcții.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 9 ianuarie 2004, la Curtea de Apel București, reclamanta H.A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 8427/7632 din 10 octombrie 2003 și să i se recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului H.M.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod greșit nu s-a ținut cont de declarațiile martorilor din care rezultă faptul că soțul său a fost persecutat din motive etnice.
Prin sentința nr. 446 din 4 martie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, susținând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta H.A., invocând prevederile art. 299, 301-303 și 3041 C. proc. civ., susținând că soțul său a fost persecutat din motive etnice, fiind nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, Cahul, Basarabia, în mai multe localități din România, respectiv, Iași, Brăila, și ulterior, în Timișoara, unde a absolvit Facultatea de Construcții.
Recursul este nefondat.
Din certificatul de naștere al soțului, decedat, al recurentei se observă că acesta s-a născut la data de 3 iunie 1928, în localitatea Cahul - U.R.S.S, însă din declarațiile autentificate ale martorilor F.V., C.G. și C.G.D., nu rezultă cu certitudine situația refugiului soțului său.
Pe de altă parte, dovada cu înscrisurile noi depuse la dosarul de recurs de către recurentă, respectiv certificatul de cetățenie înregistrat sub nr. 31649/1949, eliberat de Comitetul Provizoriu al comunei urbane Timișoara, Extractul din Registrul Mitrical pentru născuți pe anul 1928, Situația matricolă în clasele cursului superior liceal și Diploma de Bacalaureat a lui H.M., nu lămuresc contradicțiile dintre declarațiile martorilor și actele depuse la instanța de fond, și, deci, nu schimbă cu nimic soluția pronunțată prin hotărârea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestor acte normative, persoana care a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, iar potrivit art. 3 din același act normativ, beneficiază de o indemnizație fixă, și soțul supraviețuitor al celui decedat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Cum în speța de față, recurenta H.A. nu a făcut dovada persecuției etnice a soțului decedat, H.M., Curtea constată că recursul este nefondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.A., împotriva sentinței civile nr. 446 din 4 martie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.