Recognition of refugee status under Law No. 189/2000 based on 1941-1945 ethnic displacement.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the pension authority's appeal, thereby upholding the appellate court's decision which recognized the claimant's status as a refugee and awarded her monetary compensation under Law No. 189/2000, while ordering the authority to pay 360,000 lei in legal costs. The dispute centered on whether the claimant qualified for victim compensation after she and her parents were displaced from their home municipality to Hungary in September 1941 due to ethnic persecution, a position the authority contested on the grounds that the move was actually a service transfer for her father. The court applied Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, interpreting "persecuted person" to include those forcibly relocated to other localities due to ethnic motives during the period from September 6, 1940, to March 6, 1945, and found the evidence sufficient to establish this status, resulting in the rejection of the appeal as unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ, art. 274 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Recognition of refugee status under Law No. 189/2000 based on 1941-1945 ethnic displacement: 189/2000, while ordering the authority to pay 360,000 lei in legal costs. The dispute centered on whether the claimant qualified for victim compensation after she and her parents were displaced from their home municipality to Hungary in September 1941 due to ethnic persecution, a position the authority contested on the grounds that the move was actually a service transfer for her father. The court applied Article 1 of Government Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000, interpreting "persecuted person" to include those forcibly relocated to other localities due to ethnic motives during the period from September 6, 1940, to March 6, 1945, and found the evidence sufficient to establish this status, resulting in the rejection of the appeal as unfounded.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to dismiss the appeal as unfounded.
Provision cited in the dispositive to impose legal costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta P.Z., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 12746 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și să se constate că beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-și cererea, reclamanta P.Z. a arătat că, împreună cu părinții săi, a avut domiciliul stabil în localitatea Năsăud, până în septembrie 1941, când a părăsit localitatea de domiciliu, stabilindu-se în localitatea Zalaegerszeg - Ungaria, din motive de persecuții etnice.
Curtea de Apel Cluj, prin sentința nr. 330 din 26 februarie 2004, a admis acțiunea în contencios administrativ, a anulat hotărârea nr. 12746 din 25 noiembrie 2003 și a recunoscut reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 15 septembrie 1941 - 6 martie 1945 și acordarea drepturilor bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta, împreună cu părinții, a fost refugiată din motive etnice și s-a stabilit în localitatea Zalaegerzeg - Ungaria, iar conform dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile instituite prin acest act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, arătând că reclamanta-pârâtă, împreună cu părinții, nu a făcut dovada calității de refugiată, ca urmare a persecuției etnice, întrucât schimbul de domiciliu a avut loc ca urmare a transferării în interesul serviciului, a tatălui acesteia, situație care nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este necontestat faptul că tatăl reclamantei, din data de 30 iunie 1941, până la data de 7 aprilie 1945, a lucrat ca inginer silvic la Inspectoratul Silvic Regional Maghiar Zalaegerszeg, din cadrul Direcției Silvice Regionale Maghiare Szombathely, astfel cum rezultă din Ordinul Ministrului Regional Maghiar al Agriculturii nr. 4319/1941 și Autorizația de reîntoarcere din 7 aprilie 1945.
Din declarațiile autentificate ale martorilor P.T., P.M. și T.F., rezultă că recurenta-reclamantă, împreună cu părinții, a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, din septembrie 1941 și să se refugieze în localitatea Zalaegerszeg - Ungaria, până în toamna anului 1945.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor comuniste instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele șase situații enunțate.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă în speța de față, persoana strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Nefiind îndeplinit nici unul din motivele de modificare ori casare a hotărârii, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În raport cu actele doveditoare privind cheltuielile de deplasare suportate de intimata-reclamantă, în temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la cheltuielile de judecată în cuantumul solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 330 din 26 februarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Obliga recurenta la 360.000 lei cheltuieli de judecată, pentru intimată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2005.